Guvernul de la Chișinău poate introduce „limba română” în Constituția R. Moldova fără ca să mai fie modificată Legea Supremă cu voturile a 68 de parlamentari, consideră fostul președinte al Curții Constituționale, Tudor Panțîru. Judecătorul a oferit în calitate de exemplu o hotărâre a Curții din 2016, atunci când a fost declarat neconstituțional un amendament din Constituție, astfel că s-a revenit l-a alegerea președintelui R. Moldova prin vot popular.
„Am citit cu interes articolul domnului profesor Dan Dungaciu din data de 7 decembrie 2022, publicat sub titlul de „Votați limba română în Parlamentul de la Chișinău”. Deși sunt de acord cu multe afirmații de principiu din articolul domniei sale, cred că există o modalitate mai simplă pentru modificarea denumirii limbii oficiale în articolul 13 din Constituția R. Moldova. În prezent, în art. 13 al Constituției, contrar Hotărârii Curții Constituționale din R. Moldova din 5 decembrie 2013, apare sintagma „limbă moldovenească”.
Așa cum ne-a reamintit profesorul Dungaciu, la 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională a R. Moldova a pronunțat o hotărâre privind interpretarea articolului 13 din Constituție în raport cu preambulul Constituției și cu Declarația de Independență a R. Moldova. Declarația de Independență utilizează denumirea de „limba română”. Prin această hotărâre, Curtea a reținut că denumirea de „limba română” din Declarație prevalează față de denumirea de „limba moldovenească” din articolul 13 din Constituție.
Profesorul Dungaciu susține că, de nouă ani de zile, hotărârea Curții nu a fost transpusă în legislație și nici în Constituție. Profesorul Dungaciu sugerează faptul că partidul de origine al președintelui Maia Sandu, care are o majoritate de 63 de deputați în Parlamentul actual al R. Moldova, ar trebui să mai găsească patru deputați care să voteze pentru modificarea denumirii de „moldovenească” în „română”, în Constituție.
Nu cred că este necesară declanșarea procedurii de modificare a Constituției. Articolul 140 din Constituția R. Moldova prevede că hotărârile Curții sunt definitive, că nu pot fi atacate și că legile și alte acte normative devin nule, din momentul pronunțării hotărârii corespunzătoare a Curții. Atât acest articol, cât și articolul 28 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, care prevede că actele Curții sunt acte oficiale și executorii pe întreg teritoriul republicii, pentru toate autoritățile și pentru toate persoanele fizice și juridice, le conferă hotărârilor Curții un caracter self-executing.
Hotărârea Curții din 2013 produce efecte directe și nu trebuie implementată de Parlament, prin parcurgerea unei proceduri dificile care ar pretinde, din nou, intervenția Curții, pentru că orice modificare a Constituției trebuie avizată de Curte. În acest caz, este suficientă doar intervenția organelor Executivului responsabile de ajustarea textului actelor normative în conformitate cu hotărârile Curții. Ca în circumstanțele în care Curtea ar declara neconstituțional un articol din Codul de procedură penală, funcționarii din cadrul entității guvernamentale responsabile ar trebui să facă modificarea direct în textul de lege (de Constituție), și nimic altceva”, a subliniat fostul președinte al Curții Constituționale.
În acest sens, Tudor Panțîru a oferit și un exemplu elocvent.
„Vă reamintesc că, într-o hotărâre din 2016 (la adoptarea căreia nu am participat), Curtea de la Chișinău a declarat neconstituțional un amendament la Constituție adoptat în 2000 și devenit, între timp, parte a Constituției. În acest mod, s-a declarat neconstituțională procedura alegerii președintelui Republicii în Parlament și s-a revenit la alegerea sa prin vot popular. Atunci, în 2016, nu a fost nevoie de modificarea Constituției de către Parlament, în sensul prescris de hotărârea Curții. Hotărârea Curții a produs efecte directe, iar funcționarii guvernamentali au ajustat textul constituțional relevant. De atunci și până acum, R. Moldova și-a ales doi președinți prin vot popular: Igor Dodon și Maia Sandu.
Ce-i de făcut, dacă funcționarii de la Guvern nu întreprind nimic? Pentru că în R. Moldova Curtea Constituțională poate fi sesizată de un singur deputat, s-ar putea găsi un om de bună-credință în Parlamentul de la Chișinău care să-i solicite Curții o interpretare privind efectele hotărârii sale din 2013: are sau nu are aceasta un efect direct?”, a conchis Tudor Panțîru, judecător care a participat la pronunțarea hotărârii Curții din 5 decembrie 2013.
