Republica Moldova sărbătoreşte astăzi 27 ani de la proclamarea independenţei, perioadă caracterizată prin frământări politice continue, politică externă oscilantă, sărăcie, o migraţie masivă şi, cel mai tragic, printr-un conflict armat în 1992 în zona de est a ţării care continuă şi astăzi să rămână o regiune necontrolată de către autorităţile de la Chişinău.
„Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”, se spune în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova adoptată de Parlamentul ţării la 27 august 1991, în momentul în care în Piaţa Marii Adunări Naţionale din centrul Chişinăului s-au adunat sute de mii de oameni pentru a cere, apoi a saluta şi a fi pregătiţi să apere independenţa ţării lor.
Republica Moldova şi-a proclamat independenţa faţă de URSS, în care a fost înglobată forţat în 1940, în contextul unor ample mişcări similare în practic toate statele membre ale fostei Uniuni Sovietice.
Perioada care a urmat nu a fost deloc uşoară. În primul an de la proclamarea independenţei, în estul şi sudul ţării au început mişcări separatiste, iar în 1992 în Transnistria, regiune care se consideră, în continuare, independentă faţă de Republica Moldova şi care este susţinută de Moscova, a avut loc un război sângeros.
A urmat o perioadă de crize economice acute, în special în 1998; de schimbări ale elitelor şi conducerilor politice, de frământări politice interne şi proteste de amploare.
În cei 27 de ani de independenţă, Republica Moldova a avut nouă parlamente, unsprezece premieri, cinci preşedinţi (Mircea Snegur, Petru Lucinschi, Vladimir Voronin, Nicolae Timofti şi actualul şef al statului, Igor Dodon) şi doi preşedinţi interimari – Mihai Ghimpu şi Marian Lupu.
După ce îşi declarase, în 2009, pe plan extern, ca principal obiectiv apropierea de Uniunea Europeană, Republica Moldova obţine o serie de succese importante în acest sens, principalul fiind anularea regimului de vize şi semnarea acordului de liber schimb cu statele Uniunii. Relaţiile cu Bruxelles-ul s-au răcit însă după furtul a, cel puţin, un miliard de dolari din sistemul bancar al Republicii Moldova, în 2014, intrarea în impas a multor reforme importante între care şi reformele în justiţie. Acestora li s-a adăugat şi alegerea unui preşedinte prorus la scrutinul din 2016. De asemenea, Bruxelles-ul, deopotrivă cu Washingtonul, s-au arătat întrgijoraţi de renunţarea la vechiul model electoral, bazat pe liste de partid, şi trecerea la un sistem mixt. Nemulţumirile partenerilor externi au atins însă punctul culminant după anularea alegerilor primarului de Chişinău de anul acesta, câştigate de liderul Platformei DA, Andrei Năstase.
Aşadar, în cei 27 de ani de independenţă, Republica Moldova a trecut prin multiple crize politice de proporţii, scrutine parlamentare anticipate şi o perioadă de aproape trei ani în care nu a avut un preşedinte ales. Acum, are un şef al statului care încearcă să o apropie de Uniunea Vamală, controlată de Rusia, şi o majoritate parlamentară care, cel puţin la nivel de declaraţii, încă mai vede viitorul ţării alături de Uniunea Europeană. Viitor care însă pentru tot mai mulţi cetăţeni moldoveni pare a fi incert şi lipsit de orice perspectivă, ei preferând să părăsească ţara în căutarea unei vieţi mai bune – fie în Est, fie în Vest, scrie Radio Chişinău.
