Pe ultima sută de metri a campaniei electorale din Republica Moldova, două dintre instituțiile abilitate să organizeze alegerile parlamentare, Guvernul și Comisia Electorală Centrală (CEC), au dat semne că sunt pe punctul de a claca, sub presiunea responsabilității care le revine sau ca urmare a unor influențe partizane.
Mai întâi CEC a refuzat să examineze o inițiativă de interzicere a transportării organizate, cu autocarele, la secțiile de votare a alegătorilor din regiunea transnistreană, ca să limiteze astfel proporțiile fraudelor care s-au înregistrat în trecut de-a lungul râului Nistru. CEC ar fi urmat, de fapt, să execute o formalitate, prin revotarea unei decizii similare, luate anul trecut la alegerile prezidențiale. Inițiatorul acestui demers, Partidul Acțiune și Solidaritate, a învinuit conducerea socialistă a instituției că pregătește terenul pentru vicierea rezultatului alegerilor prin intermediul voturilor din regiunea separatistă. Anterior, CEC a scandalizat opinia publică prin refuzul ei de a pune în aplicare o hotărâre irevocabilă a Curții Supreme de Justiție, de deschidere a unui număr de 190 de secții de votare peste hotare, față de cele doar 150 decise de autoritatea electorală.
La scurt timp și Guvernul a declarat forfait, eșuând să se întrunească într-o ședință la care ar fi urmat să suplimenteze în regim de urgență bugetul CEC, pentru buna desfășurare a scrutinului. Din cei 8 membri în exercițiu ai Executivului s-au prezentat la ședință doar ministrul de Externe, care îndeplinește și interimatul funcției de prim-ministru, Aureliu Ciocoi, și șefa autonomiei găgăuze, Irina Vlah, membru din oficiu al Guvernului. Ceilalți colegi ai lor, în a căror lipsă nu a putut fi asigurat cvorumul, au invocat motive de boală sau au absentat fără vreo pricină întemeiată. Nu este clar când și dacă va reuși Guvernul să transmită autorității electorale cele 22 de milioane de lei preconizate să fie folosite în principal pentru asigurarea votului în străinătate. Teoretic, este posibil ca CEC să se prevaleze de acest deficit creat în mod artificial pentru a-și declina la un moment dat responsabilitatea pentru eventuale disfuncționalități care ar putea interveni în procesul electoral.
Întâmplarea fără precedent de la Guvern poate fi revelatoare pentru modul de operare al taberei anti-europene, care se află într-un declin însemnat față de pozițiile pe care le-a deținut în ultimii ani. Incapabili să câștige alegerile „în luptă dreaptă”, rusofilul Dodon și celelalte frânturi din fostul regim oligarhic, care pentru a supraviețui au fraternizat în ultima vreme, în ciuda divergențor care i-au separat la un moment dat, încearcă să-și asigure o cotă importantă în Parlament printr-o cârdășie cu decidenții de la Tiraspol. Au existat în trecut suficiente mărturii și materiale de presă care arată că alegătorii din Transnistria votează în funcție de cum li se dictează de către serviciile speciale locale și superiorii lor de la locul de muncă, ei fiind plătiți în schimbul votului lor. Se estimează că din regiunea separatistă ar putea proveni între 70 și 100 de mii de voturi, ceea ce ar reprezenta între 5 și 7 mandate de deputat.
Regiunea separatistă a devenit pentru partidele pro-ruse ceea ce în perioada sovietică se numea „rezervă de cadre”. De-a lungul ultimilor trei decenii influența ei malignă a dus la coruperea din punct de vedere politic și economic a multor elite de pe malul drept al Nistrului și continuă în această formă de „export” a voturilor de care partidele pro-ruse de la Chișinău au nevoie pentru a se menține pe val.
În lipsa unor bariere politice și administrative care să filtreze „voturile otrăvite” de peste Nistru, singura cale de restabilire a echilibrului politic este mobilizarea diasporei, care în ultimii ani a ținut vie speranța de propășire la Chișinău.
