Primele reacţii din Rusia faţă de succesul Partidului Acţiune şi Solidaritate, al preşedintelui Maia Sandu, în alegerile parlamentare din Republica Moldova conţin ameninţări directe cu spectrul escaladării conflictului din Transnistria. Oare este deranjată Rusia de orientarea preo-europeană a viitorului guvern sau altele sunt de fapt interesele în Transnistria?
Constantin Kosacev, vicepreşedintele Consiliului Federaţiei Ruse, camera superioară a Parlamentului rus, a ameninţat câştigătorii scrutinului electoral cu spectrul forţării evenimentelor în Transnistria. Constantin Kosacev şi-a postat aprecierile sale faţă de alegerile parlamentare din R. Moldova pe contul său de Facebook, de unde au fost preluate de agenţia de ştiri TASS. Presa de la Chişinău a preluat fragmentar postarea, scoţând în evidenţă că ruşii sunt deranjaţi de rezultatul alegerilor sau că ar fi îngrijoraţi de orientarea spre Occident a R. Moldova.
Kosacev este conştient de orientarea puternic pro-occidentală a viitorului guvern, însă speră că aceasta va fi ponderată de coeziunea opoziţiei de stânga din Parlament. Cel mai prost scenariu în politica pro-occidentală a viitorului guvern de la Chişinău ar fi „forţarea evenimentelor în Transnistria”, conflictul de aici fiind considerat un obstacol în integrarea euro-atlantică a Republicii Moldova. Politicianul rus consideră că provocările din ajunul alegerilor arată că există persoane radicale pregătite pentru un astfel de scenariu. Rezultatele alegerilor „sunt destul de alarmante”, susţine Kosacev, care lansează către viitorul cabinet un apel la dialog pe toate problemele din relaţiile bilaterale.
El acuză ingerinţa străină în alegerile din R. Moldova: Uniunea Europeană, România şi Statele Unite. În acelaşi timp, Kosacev recunoaşte intervenţia rusă în alegeri, atunci când subliniază rolul Rusiei în păstrarea celor 41 de secţii de votare pentru transnitreni: „şi am fost nevoiţi să luptăm literalmente pentru cele 41 de secţii în ajunul alegerilor” (и за 41 пришлось побороться буквально накануне выборов).
În 8 Iulie a.c., Curtea de Apel din Chişinău a admis cererea Platformei Politice Dreptate şi Adevăr, condusă de Andrei Năstase, de a se reduce numărul secţiilor de vot pentru transnistreni de la 41 la 12. În ajunul alegerilor, în 10 Iulie a.c., Curtea Supremă de Justiţie a anulat definitiv decizia Curţii de Apel, păstrând cele 41 de secţii. Iată că senatorul rus Constantin Kosacev recunoaşte intervenţia Rusiei pe lângă Curtea Supremă de Justiţie din Republica Moldova în ajunul alegerilor: „şi am fost nevoiţi să luptăm literalmente pentru cele 41 de secţii în ajunul alegerilor”!
Cine este Constantin Kosacev? Născut în 1962 într-o familie de diplomaţi sovietici, a avut încă din tinereţe o carieră în diplomaţia sovietică, urmată apoi în instituţiile de resort ale Federaţiei Ruse, preponderent în relaţiile cu Suedia şi politica rusă în zona arctică. Începând din 1999 a fost deputat în Dumă, camera inferioară a Parlamentului Rus, unde a condus Comisia de Politică Externă. După 2014 a intrat în camera superioară a parlamentului, Consiliul Federaţiei Ruse, unde a condus Comisia de Politică Externă. Ca politician, printre aletele, s-a remarcat prin opoziţia faţă de ratificarea în Parlamentul Rusiei a Convenţiei ONU împotriva corupţiei.
O declaraţie mai nuanţată a făcut-o Leonid Kalashnikov, şeful Comitetului Dumei pentru Comunitatea Statelor Independente. Într-o declaraţie pentru agenţia rusă de ştiri, TASS, el a declarat că Rusia trebuie să se aştepte la provocări în privinţa Transnistriei, care este blocată între două state ostile, Ucraina şi Republica Moldova, iar Rusia va trebui să facă faţă acestor provocări, deoarece acolo locuiesc peste 200000 cetăţeni ruşi: „one should expect, among other things, provocations against Transnistria, which turned out to be locked between two hostile lands – Ukraine and Moldova… Provocations, in which, unfortunately, Russia may be get dragged into, are inevitable there, because more than 200,000 people there are Russian citizens”.
Într-un alt interviu pentru agenţia de ştiri Interfax, preluat de Agerpres, iar de aici de presa din R. Moldova şi din România, acelaşi Leonid Kalashnikov declara că „politica rusă faţă de Republica Moldova va depinde de puterea care a fost aleasă: dacă această putere se va îndepărta de Rusia, atunci, desigur, vom acţiona în consecinţă. În special, vom consolida factorul transnistrean”, recunoscând dificultatea unei astfel de acţiuni, din cauza situării Transnistriei între două state ostile, R. Moldova şi Ucraina. El consideră că „declaraţiile conciliante ale PAS faţă de Rusia înaintea alegerilor se vor transforma în pro-Europa şi pro-NATO şi o revenire la scenariul utilizării forţei împotriva Transnistriei, iar ulterior o posibilă unire cu România… Este tocmai ceea ce nu acceptă populaţia vorbitoare de limbă rusă şi găgăuză” din Republica Moldova.
Leonid Kalashnikov, născut în 1960, după o scurtă perioadă în care a lucrat în Odesa, a ajuns activist al Partidului Comunist cu funcţii importante încă în perioada sovietică. După 1996 a ocupat diverse funcţii de conducere în întreprinderi private în domeniul energetic, iar din 2010 a ajuns deputat în Dumă. În actuala legislatură este preşedintele Comitetului Dumei de Stat pentru Comunitatea Statelor Independente, integrarea eurasiatică şi relaţiile cu compatrioţii.
Din cele trei declaraţii ale celor doi politicieni ruşi de rang important, dar secundar, în politica externă rusă se vede clar un avertisment către preşedintele Maia Sandu în privinţa Transnistriei. Principala preocupare a Rusiei pare a fi o eventuală politică fermă a preşedintelui R. Moldova în procesul din Transnistria. Desigur că declaraţia lui Kalashnikov către Interfax, care este mai nuanţată, trebuie redusă de la dimensiunile apocaliptice ale politicianului rus, pentru că R. Moldova nu are absolut deloc capacitatea militară de a interveni în forţă în Transnistria. Iar Unirea cu România este din nou o sperietoare, nu pentru Rusia, ci pentru a justifica eventualele agitaţii ruse în Transnistria şi Găgăuzia în viitorul apropiat.
Prima declaraţie instituţională vine din partea Ministerului de Externe de la Moscova, prin vocea purtătoarei de cuvânt a acestuia, Maria Zaharova, care este mult mai echilibrată decât cele ale celor doi politicieni. Odată cu recunoaşterea rezultatului alegerilor şi a invitaţiei la dialog, Maria Zaharova nu a uitat să acuze ingerinţele străine în alegeri. Desigur că a uitat de ingerinţa directă a Rusiei, pe care tocmai o devoalase Constantin Kosacev.
Oare Transnistria reprezintă o problemă de strategie de securitate pentru Rusia? După ocuparea peninsulei Crimeea şi transformarea ei în bază militară, cu rachete şi alte arme care pot acţiona pe o rază de câteva mii de km, rolul Transnistriei din perspectivă strategică a devenit irelevant. Mai degrabă este orgoliul rus, care nu îşi mai poate permite să piardă influenţa sa în diverse părţi ale fostului imperiu sovietic, după a cărui întindere, putere şi influenţă tânjesc liderii de la Kremlin.
Transnistria este, în schimb, un subiect de interes economic de primă importanţă, deoarece a devenit un hub prin care se face un tranzit de mărfuri la valori şi volume foarte mari, în care sunt implicaţi oameni de afaceri din cel puţin 4 state: Republica Moldova, Rusia, Ucraina şi România. Da, şi România.
Transnistria are un regim vamal aparte, fără a fi sub autoritatea efectivă a instituţiilor din R. Moldova, dar beneficiază de avantajele economice ale R. Moldova în relaţia sa cu UE. Pe de altă parte, producţia de mărfuri în Transnistria beneficiază de preţuri de dumping la energie electrică şi gaze, ceea ce o face extrem de profitabilă. Reţelele economice din şi în jurul Transnistriei au relaţii până la cel mai înalt nivel printre politicieni din cele 4 ţări mai sus menţionate. Iar unele afaceri au început să fie „exportate”, adică să fie derulate sub umbrela unor firme înfiinţate legal în UE, inclusiv în Germania. Miza economică este mult mai mare în Transnistria decât cea strategică. Restul, cum ar fi apărarea cetăţenilor ruşi din Transnistria, problema limbii ruse sau a statutului celor două provincii separatiste – Transnistria şi Găgăuzia – sunt doar praf în ochi.
R. Moldova nu are nicio strategie politică pentru rezolvarea conflictului din Transnistria, care este în stare de conservare de aproape 30 de ani într-un cadru gestionat de către OSCE. În ciuda numărul mare de specialişti pe problema transnistreană şi a unui număr mare de funcţionari în instituţiile aferente din R. Moldova, nu există o strategie clară şi general acceptabilă de rezolvare a problemei.
Preşedintele Maia Sandu nu are cum să intervină direct în problema Transnistriei, ea poate cel mult să ceară soluţii realiste de la mulţimea de specialişti din instituţiile de la Chişinău, moldoveni sau străini, ceea ce este puţin probabil. Principala sarcină a viitorului guvern PAS constă în reformarea statului şi lupta împotriva corupţiei, care vor concentra enorm de multe resurse, ceea ce nu permite o politică directă şi pro-activă faţă de Transnistria. Preşedintele Maia Sandu nu va face nicun pas care va risca antagonizarea populaţiei ruse şi rusofone din R. Moldova, pentru că evită, cel puţin oficial, orice abordare geopolitică.
Între lupta împotriva corupţiei şi problema Transnistriei există o legătură intrinsecă. Reţelele economice din jurul Transnistriei implică coruperea multor politicieni şi funcţionari din R. Moldova şi nu numai. Astfel că un succes al preşedintelui Maia Sandu împotriva corupţiei în R. Moldova va avea un impact direct în problema transnistreană, în primul rând în limitarea schemelor de corupţie din jurul afacerilor derulate în Transnistria. O limitare, pentru că de o eradicare totală a corupţiei, un flagel care bântuie întreaga lume, inclusiv ţările democratice, nici nu poate fi vorba, decât în declaraţiile politice.
Avertismentele lui Constantin Kosacev şi ale lui Leonid Kalashnikov se referă de fapt la interesele pecuniare legate de afacerile derulate în şi prin Transnistria. Restul sunt doar vorbe pentru presă şi alegători…
