Liderul românilor din Bulgaria cere azil politic în România , Dr. Ivo Gheorghiev a solicitat azil politic printr-un memoriu adresat conducerii de vârf a statului român , Klaus Iohannis, Sorin Ghrindeanu, Călin Popescu Tăriceanu, Liviu Dragnea, dar și ambasadei României de la Sofia.
Gheorghiev denunță presiunile efectuate de statul bulgar menite să îl facă să renunțe la activitatea sa de apărare a identității românilor din Bulgaria.
“Subsemnatul Ivo Filipov Gheorghiev, cetățean bulgar de origine română, domiciliat în R. Bulgaria, orașul Vidin, str Țar Mihail III Șișman, nr. 57, de profesie medic la Spitalul de Urgențe din Vidin, președinte al “AVE” Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria și a Casei de Cultură Sfânta Teofana Basarab, decorat de Președintele României în 2010, cu ordinul merit cultural în grad de ofițer, Categoria G Culte.
Vă aduc la cunoștință, că în urma activității de păstrarea a identității românilor din Bulgaria, de-a lungul anilor, lucrând împotriva politicii statului bulgar de asimilare a populației românești de aici, am avut de suferit mai multe neplăceri, din partea instituțiilor de stat.
În anii ’90, am fost arestat și torturat de poliția din orașul Kula, unde am fost supus la tortură fizică și psihică, după care mi s-a întocmit o cercetare penală, pentru că am fost posesorul unei săbii – artefact (facută cadou de Căpitanul Ion Antonescu străbunicului meu, după ce el s-a predat românilor în lupta de la Turtucaia, nedorind să lupte împotriva fraților săi).
Mai târziu când am mers la studii în România, mi-a fost reținut pașaportul la graniță, având interdicție să părăsesc țara, pentru că eram un membru activ al Asociației Vlahilor din Bulgaria pe atunci și pentru că am organizat primul festival al românilor din Bulgaria, împreună cu tatăl meu care a fost primar și președinte al AVB.
În timpul studenției, mi s-a întocmit dosar de către foști activiști ai Asociației Vlahilor din Bulgaria, Liubomir Nichitov și Liubomir Răducanov, împreună cu agentul securității bulgare, Oleg Micov.
După ce m-am căsătorit cu Lucica Gheorghiev și am terminat facultatea, am convenit de comun acord să ne întoarcem în Bulgaria, și să lucrăm pentru păstrarea neamului meu de aici, împotriva procesului de asimilare. Aveam primul copil pe Filip și hotărâsem să avem și al doilea copil, tot în același moment trebuia să rezolvăm șederea soției mele în Bulgaria, astfel prezentând actele la Poliția din Vidin.
În luna mai anul 2002 soția mea a fost chemată la interviu la Poliția din Vidin, unde a fost interogată timp de 3 ore de trei polițiști și supusă la interogare încrucișată.
După absolvirea facultății ne-am întors la Vidin, înființând asocoația “AVE” Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria și am organizat cursuri de limba română, precum și multe evenimente culturale având ca scop promovarea și păstrarea identității noastre naționale.
În 2007 ni s-a întocmit o cercetare penală de către Poliția din Kozlodui, motivul invocat fiind acela că am fi pus semnături false pe contractul de închiriere cu Casa de Cultură din Kozlodui, unde se desfășurau cursurile de limba română. Au urmat de asemenea numeroase controale, cerându-se listele cu copiii și declarațiile părinților.
Începând din anul 2007, timp de doi ani și jumătate, s-au cerut toate documentele contabile ale asociației de către fisc, inclusiv și poșta de corespondență, după care ne-au fost restituite actele și toată arhiva neașteptat, de asemenea, fără nici o explicație.
Au existat numeroase acțiuni de intimidare și amenințare la adresa noastră. O mașină a poliției se afla permanent în fața casei noastre și tot în aceea perioadă, m-am trezit cu frânele tăiate la mașină, când mă întorceam de la sat. Tot în acel an mi-au pus motorină în lichidul de frâne, erodând cauciucurile de la frâne, am rămas fără frâne. În 2009 întorcându-mă cu familia de la cumpărături în Vidin, un autoturism marca Mercedes a intrat în mașina pe care o conduceam, încercând să ne arunce în canalul de apărare a Cetății Vidinului. Concomitent cu accidentele, am primit zeci de scrisori aruncate în curte, amenințându-mă cu moartea. Am transmis atunci la Ambasadă Românei de la Sofia și am rugat, dacă se întâmplă ceva cu mine, să aducă pe cei doi copii și soția mea la ambasadă.
În anul 2012, după înființarea Casei de Cultură Sfânta „Teofana Basarab”, în anul 2013 s-a întocmit o cercetare penală de c[tre poliția economică din Vidin. Plângerea fiind depusă de un pacient de al meu, Alexandru Violinov, pentru falsificare de semnături. Acesta a declarat ulterior că a fost rugat de șeful servicilor secrete din Vidin, Dragomir Draganov, pentru că sunt prieteni, contra unor servicii, să depună plângere împotriva mea. La scurt timp, acesta și-a retras plângerea.
În anul 2013 am aplicat cu un proiect european către Agenția Națională de Șomaj din Vidin și a fost aprobat. Partenerii din proiect au fost forțați să depună plângeri false împotriva mea, iar dosarul este pe rol și în prezent. Pe 28.04.2017 am primit citație de la procuratură că sunt acuzat de calomnie.
În anul 2015 copii au fost urmăriți pe stradă de niște indivizi necunoscuți, iar soția mea de zeci de ori de către șoferul șefului de securitate din Vidin.
Având în vedere gesturile ostile a instituțiilor statului bulgar, față de mine și de familia mea, ca român care militează pentru păstrarea neamului românesc din Bulgaria, pentru învățarea limbii române în școala de stat, efectuarea slujbelor religioase, emisiuni radio și televiziune în limba maternă, pentru nenumăratele luări de poziție și interviuri în presă pentru păstrarea identității noastre naționale, nu am încredere în instituțiile de stat din Bulgaria și mă simt amenințat de ele.
Menționez faptul, că în prezent Bulgaria este condusă de câteva partide ultranaționaliste, pentru care minoritățile naționale reprezintă un obstacol și împotriva cărora ei luptă pentru exterminare.
Având în vedere această situație dramatică, eu și familia mea apelăm la instituțiile din România și statul român să ne sprijine și să mi se acorde azil politic.”
In Bulgaria locuiesc cca 15.000 de romani , care însă nu sunt recunoscuți ca minoritate națională , neavând astfel dreptul la educaţie în limba lor în şcoli de stat.
