Statele Unite au anunțat retragerea completă a trupelor sale și a celor aliate din NATO din Afganistan până la 11 septembrie 2021, la 20 de ani de la atentatele teroriste, încheind cel mai lung război purtat de către SUA la distanță strategică. Retragerea a început, inclusiv cea a soldaților români, dar negocierile de pace sunt blocate de dorința unei părți a talibanilor de a câștiga războiul împotriva autorităților afgane actuale și de blocajul liderilor afgani actuali în a ceda în fața presiunilor talibane. În planul negocierilor, după eșecul ONU, Turcia preia rolul determinant și în negocierile de pace din Afganistan, fiind gazda, la Istanbul, a viitoarei conferințe de pace extinsă și, până atunci, a trilateralei Turcia-Afganistan-Pakistan menită să convingă Kabulul să accepte concesiile unui guvern de uniune națională, de tranziție, care să includă miniștri talibani.
Negocierile de pace din Afganistan în impas
Războiul din Afganistan, cel mai lung conflict armat purtat de către SUA la distanță strategică, a ajuns la faza încheierii sale pentru trupele americane și ale aliaților din NATO. Ultimii 2500 de militari americani și 7000 aliați au început deja retragerea, însă data de 1 mai era anunțată de către fostul președinte Donald Trump drept cea de final a acestei retrageri nicidecum a începutului retragerii, care ar trebui să se încheie, potrivit administrației Biden, la 11 septembrie. Pe acest fond, considerând că acordurile de la Doha nu au fost respectate, talibanii au refuzat să se mai prezinte la orice negocieri de pace și forțează prin atacuri, inclusiv acțiuni teroriste neasumate, să obțină dominația deplină în Afganistan.
Discuțiile privind abandonarea Afganistanului în mâinile talibanilor și a forțelor extremiste, radicale și teroriste este de durată și datează încă din campania electorală americană. Forțat de deciziile președintelui Trump cu conținut politic și nerespectând consilierea militarilor și a experților, de a retrage trupele rapid, până la 1 mai, Joe Biden și-a asumat, fără drept de apel, retragerea trupelor din Afganistan pentru ca astăzi să fie obligat să pună în aplicare aceste angajamente luate de predecesorul său, chiar dacă nuanțate azi și adaptate la propriul calendar. În complicația din Afganistan, aceste gesturi nu fac decât să complice situația prezentă. Iar efectele nu au întârziat să apară.
Păcatul originar a venit din acordul neclar cu talibanii care presupunea pe de o parte încetarea focului, asumarea combaterii organizațiilor teroriste Al Qaeda, ISI Khorasan și orice altă formațiune teroristă care s-ar aciua în Afganistan, retragerea trupelor occidentale aliate contra unui acord de pace complex. Acordul presupunea și eliberarea talibanilor din închisorile afgane, dar și un acord de pace negociat afgano-taliban care să statueze formula alegerilor democratice și a unui raport de forțe echitabil în viitoarea formulă guvernamentală.
Aflați pe cai mari, în ofensivă, în raport cu armata afgană slăbită, după ce ocupă cel puțin 50% din teritoriu (deși locuit de către o minoritate din populație), talibanii au tergiversat acordul de pace și l-au condiționat, ulterior, de retragerea prealabilă a trupelor străine – pentru că, în acordul originar, au refuzat condiționarea retragerea trupelor de atingerea acordului final de pace, acceptând doar începerea negocierilor și așteptând retragerea trupelor, fără a lansa atacuri asupra acestora dar continuându-și avansul și câștigurile pe teren.
Astăzi amânarea retragerii trupelor de la 1 mai la 11 septembrie a constituit un motiv suficient pentru evitarea deplină a prezenței la negocierile de pace, unde nici nu se mai prezintă, în schimb înaintează pe teren și profită de retragerea trupelor occidentale pentru a controla o parte tot mai importantă din Afganistan. Talibanii sunt și ei divizați, au fost întotdeauna, iar victoriile succesive și evaluarea privind lipsa de apetit a americanilor și statelor aliate de a reveni pe teren au permis ofensiva pe toate direcțiile, iar rezultatul este preeminența radicalilor din rândul talibanilor și opțiunea pentru o victorie totală în fața conducerii afgane actuale și distrugerea deplină a forțelor armate și de securitate ale statului afgan.
Atacurile talibane în cascadă în Afganistan
Nici nu am ajuns la 1 mai și atacurile talibane s-au întețit, inclusiv cu componente teroriste, care sunt explicit interzise de acordurile de la Doha. Astfel, insurgenții afgani au luat cu asalt și preluat controlul asupra unei baze foste americane, lăsată în paza și proprietatea trupelor Armatei naționale Afgane, în provincia de sud-est Ghazni, acolo unde talibanii au capturat zeci de soldați afgani și au ucis mulți alții în acest asalt. Atacul intervine sâmbătă, 1 mai, în chiar ziua anunțată pentru începutul retragerii trupelor SUA și ale NATO din Afganistan.
Potrivit mass media locală, asaltul a durat câteva ore și s-a soldat cu uciderea a cel puțin 17 soldați afgani. Șeful Armatei Naționale Afgane – ANA, Gen. Mohammad Yasin Zia, în același timp ministrul interimar al Apărării, a confirmat la Kabul căderea bazei militare și a tuturor dotărilor de aici în mâinile insurgenților. În același timp, purtătorul de cuvânt al talibanilor, Zabihullah Mujahid, a susținut că, în afara eliminării rezistenței, talibanii au capturat 25 de militari afgani și au preluat un număr de arme grele și ușoare din garnizoana aflată acum sub controlul lor.
În același timp, în noaptea anterioară, explozia suicidară a unui camion la Pul-e-Alam, capitala provinciei estice Logar, a făcut 30 de victime și peste 200 de răniți. Majoritatea sunt civili afgani. Talibanii nu au comentat și nu și-au asumat atacul, dar autoritățile afgane au acuzat că atentatul terorist le aparține talibanilor, șoferul camionului aruncându-se în aer cu întreaga încărcătură explozivă în apropierea unui dormitor al școlilor afgane.
Dacă atacul a fost purtat de către talibani, este pentru prima oară când aceștia încalcă direct acordul de pace de la Doha, din februarie 2020, în care se angajau nu numai să nu utilizeze atacuri teroriste, dar să combată orice formă de terorism, acum și în viitor, pe teritoriul afgan sau pe teritoriile pe care le controlează. Anexa secretă a acordurilor condamna orice atac terorist suicidar drept inacceptabil și parte a acțiunilor teroriste, care ar trebui să intre în preocuparea majoră a talibanilor pentru a reface legăturile cu Statele Unite.
Talibanii au folosit, în ultima vreme, ambiguitatea și evitarea asumării atacurilor teroriste, în schimb nici nu au condamnat asemenea atacuri care au avut loc în ultimele luni, după semnarea acordului de pace. Astfel, talibanii au pregătit și executat asasinări programate ale jurnaliștilor oficiali, dar și a oficialilor și intelectualilor cu relevanță la Kabul. Sâmbătă dimineața a fost ucis, de exemplu, la Kabul un profesor universitar, împușcat de persoane necunoscute. Dar preeminența atacurilor din ultimele săptămâni vizează forțele de securitate afgane dintre care câteva zeci de membri au fost vizați și uciși direct de atacatori necunoscuți și niciodată capturați sau identificați.
Încăpățânarea afgană duce spre catastrofă la Kabul
Fondul întregii probleme are o dublă sursă. Mai întâi radicalii talibani, greu de strunit prin organizația în rețea, pe baze tribale, a Talibanilor, care continuă lupta și își doresc preluarea puterii în forță. Apoi conducerea talibană, mai subtilă, care preferă să câștige cât mai mult teritoriu și poziții cât mai importante pentru a domina negocierile de pace reale, desfășurate în condițiile proprii, și a câștiga fără probleme alegerile ce ar urma și care ar legitima venirea lor la guvernare democratică, recunoscută, la Kabul.
În fine, în context intră și rezistența enormă a conducerii actuale de la Kabul care refuză acordurile de pace și propunerile de compromis propuse de către americani. Astfel, trimisul special al SUA în Afganistan, Zalmay Khalilzad, a fost cel care a lansat propunerea formării unui guvern de tranziție inclusiv, cu participarea talibanilor, care să aibă miniștri în acest guvern. Acesta ar urma să administreze alegerile și să predea ștafeta noului guvern ales după organizarea următoarei runde de alegeri în Afganistan, după acordul de pace și adoptarea Constituției afgane. Propunerea este refuzată de către actuala conducere afgană, care respinge orice prezență talibană în vreun guvern, până la alegeri.
Ashraf Ghani, președintele Afganistanului, a respins ideea căreia afirmă că i se opune “cu prețul vieții”. E motivul pentru care Secretarul de Stat american Anthony Blinken i-a trimis o scrisoare pe care a lansat-o și în presa americană, solicitându-i să adopte poziții constructive și să respecte propunerile lui Khalizad pentru relandarea procesului de pace care este astăzi în buza eșecului. Urgența ca noul guvern afgan să iasă din blocajul negocierilor de la Doha ține și de absența unor argumente solide de contrabalansare a întârzierii retragerii americane și aliate – susținute de către Kabul. Doar așa ar putea fi întărită încetarea focului și negociată soluționarea conflictului. Scrisoarea reia ideea transferului de putere către un guvern interimar cu participare talibană și, ulterior la guvernul permanent format după adoptarea noii constituții convenite și a alegerilor naționale din Afganistan.
Ghani a declarat, într-o recentă manifestație publică, că va accepta fără drept de apel transferul de putere către noul guvern ales, dar nu un guvern interimar, care ar plonja țara sa într-un haos egal cu cel din anii 90, la retragerea trupelor sovietice și dispariția guvernului comunist din Afganistan. El este susținut și de către vicepreședintele Amrullah Saleh, care a declarat că America și Occidentul au dreptul să decidă retragerea trupelor proprii, dar acordul pentru soarta a 35 milioane de afgani este responsabilitatea guvernului afgan, și nu după un calendar stabilit de alții. Nuanțările ulterioare ale ministrului de Externe afgan Mohammad Haneef Atmar nu au adus decât înțelegerea preocupărilor de la Kabul legate de scrisoare, deși încearcă să evite confruntarea cu comunitatea internațională, acceptând, de exemplu, să participe la orice formulă de negociere i se oferă.
Planul de pace este susținut de experți, de populație și de figurile importante ale regimului, inclusiv de către fostul președinte, Hamid Karzai, inclusiv în ceea ce privește formula guvernului de coaliție cu miniștri talibani, cea mai bună șansă de accelerare a procesului de pace. În plus, asupra actualului guvern afgan planează probleme majore ținând de corupție, nerespectarea drepturilor omului, dependența de ajutorul străin și lipsa forței de a combate cultivarea de droguri, ca sursă de venit local. Iar scrisoarea marchează și o tensionare a relațiilor americano-afgane, dar reprezintă și o presiune majoră în privința acceptării condițiilor solide pentru a avea o perspectivă în privința negocierilor de pace cu talibanii și încheierea violenței. Varianta lui Khalizad este și una care permite laturii mai echilirbate a talibanilor să câștige lupta cu componenta vindicativă și belicoasă a grupării.
Reuniunea de la Istanbul pentru a convinge conducerea afgană de perspectivele păcii și războiului
Atât o reuniune încercată la Moscova în martie cât și actuala conferință de pace de la Istanbul, din 24 aprilie, susținută de SUA și organizată sub egida ONU, au dat greș. Absența talibanilor de la negocieri a ridicat o problemă majoră pentru a putea relansa consistent procesul de pace, iar acest lucru a reclamat intervenția unui stat terț și a unei formule intermediare trilaterale, desfășurată vineri, 30 aprilie, la Istanbul, în formatul trilateral Turcia-Pakistan-Afganistan. Aceasta a reprezentat o asumare majoră de către Turcia a unui rol relevant în Afganistan, dincolo de cel de gazdă al negocierilor, după cele de la Doha.
Vineri, 30 aprilie, la Istanbul, s-au reunit miniștrii Afacerilor Externe turc – Mevlüt Çavuşoğlu, afgan – Mohammad Haneef Atmar și pakistanez, Makhdoom Shah Mahmood Qureshi. Motivul fundamental al părții gazde turce, susținute de SUA, ONU și de Qatar pentru a debloca procesul de pace, a fost convingerea afganilor să accepte acordul de pace în liniile propuse de Zalmay Khalizad și să reconcilieze, pe cât a fost posibil, Kabulul cu Islamabadul pe tema influențelor pakistaneze, ale serviciilor secrete ISI, cu precădere, asupra talibanilor.
Documentele finale au asumat angajamentul tuturor pentru un Afganistan pașnic, suveran, independent, democratic și indivizibil. Părțile au recunoscut că o pace durabilă este imposibilă fără un proces politic inclusiv și condus de afgani, care să pornească de la încetarea focului și negocierea acordului politic inter-afgan. Negocierile de la Istanbul, în format internațional, au fost amânate până după Ramadan, dar toată baza de eforturi a Turciei, Qatarului și Națiunilor Unite este reiterată și aplaudată.
Referirile la scrisoarea și planul de pace sugerat de Khalizad au fost indirecte: s-a vorbit despre condițiile pentru a face progrese relevante și despre nevoia ca Talibanii să-și reafirme angajamentul pentru atingerea unui acord negociat, inclusiv care să ducă la o pace durabilă în Afganistan. Miniștrii au condamnat nivelul crescut de violență din ultima vreme din Afganistan, care a vizat funcționari publici, activiști ai societății civile, apărători ai drepturilor omului, jurnaliști și angajați media. Ei au reiterat angajamentul comun pentru combaterea terorismului în orice formă de manifestare ar fi acesta.
Rolul Pakistanului în convingerea talibanilor
Pakistanul are un rol multiplu și extins în ceea ce privește procesul de pace și convingerea talibanilor de a veni la masa de negociere fără precondiții – de exemplu eliberarea tuturor celor arestați în închisorile afgane, inclusiv a celor implicați în atacuri teroriste. Sursele talibane susțin că nu există încă o decizie privind participarea la conferința planificată la Istanbul după Ramadan, din lipsă de argumente – cele propuse de SUA ar fi unele viabile, spun surse apropiate talibanilor. Totuși, pe de altă parte, guvernul afgan nu dorește să piardă din mână propriile instrumente și pârghii de negociere.
Afganii acuză Pakistanul, cu precădere serviciile secrete ISI, în legătură cu rolul dominant asupra talibanilor și cu faptul că ar fi implicat în blocarea actualelor negocieri. Per a contrario, toți se așteaptă ca Pakistanul să aibă forța de a-i determina pe talibani să revină la masa de negociere și să abandoneze atacurile și ofensiva asupra actualului guvern afgan. Oficialii afgani susțin că talibanii călătoresc tot timpul în Pakistan unde se consultă și sunt coordonați de către ISI, puternicele servicii de informații militare pakistaneze.
Amrullah Saleh, prim vicepreședinte al Republicii Islamice Afganistan, a fost cel care a acuzat direct aceste vizite repetate ale delegației talibane la negocieri în Pakistan, acolo unde anunță că cer referințe și coordonare de la Sfatul Bătrânilor din cadrul Mișcării talibane. Însă Saleh consideră că, “de fiecare dată când există câte un blocaj în discuțiile din Qatar, Talibanii dau fuga nu atât să-și consulte bătrânii, ci, în realitate, bătrânii consultați sunt sugestiile, dacă nu ordinele puternicelor servicii secrete ale armatei Pakistaneze, ISI”.
Președintele Ashraf Ghani a cerut, în cadrul unei vizite în provincia sudică Kandahar, ca Pakistanul să aleagă între o politică win-win sau una loose – loose cu vecinul său afgan, o referire directă la rolul Islamabadului în procesul de pace. De altfel, ministrul de Externe Mevlüt Çavuşoğlu a avut întâlniri separate bilaterale cu fiecare dintre invitații săi, afgani și pakistanezi, tocmai în perspectiva unei formule de deblocare, în spatele ușilor închise, a înțelegerii comune în privința procesului de pace și a unei oferte convenabile pentru talibani pentru a încheia violența și atacurile susținute de pe teritoriul afgan.
