Alegerile generale anticipate din Republica Moldova au avut loc în ziua finalei Campionatului European de fotbal. Iar rezultatele au marcat victoria anunţată cu o majoritate indubitabilă, en fanfare, fără drept de apel, a PAS, partidul pro-prezidenţial al Maiei Sandu.
Rezultatul la ora la care scriu acest editorial, târziu în noapte, după numărarea a 2051 de secţii de votare din 2150 deschise în ţară şi peste hotare, cu repartizarea a aproape 1.300.000 de voturi din circa 1,5 milioane, arată victoria cu 48.13% din voturi a PAS, în faţa Blocului Socialiştilor şi Comuniştilor – BECS cu 30,44% din voturi şi Partidul Şor, care probabil va intra în Parlament, cu 6.30% din voturi. Peste 15% din voturi sunt de redistribuit de la formaţiunile politice care nu au reuşit să facă pragul de 5% pentru partide şi 7% pentru alianţe.
Majoritatea fotoliilor parlamentare în favoarea partidului pro-prezidenţial
Rezultatul final arată că PAS ajunge, după redistribuire, la 56% – deci 57 de fotolii în viitorul Parlament, BECS la 36% şi 36 fotolii şi Partidul Şor cu 6%, 7 fotolii în Parlamentul cu 101 locuri al Republicii Moldova. Dacă în finalul numărării tuturor voturilor Partidul Şor va scădea sub 5%, puţin probabil, aceste voturi vor fi şi ele redistribuite. Oricum, o realizarea deosebită pentru Maia Sandu şi Partidul pro-prezidenţial PAS.
Evident că duminică a contat, în primul rând, votul util. O variantă de concentrare a votului, de polarizare, în contextul în care strategia principală a Rusiei şi strategilor care au susţinut BECS a fost aceea de a o denigra pe Maia Sandu şi a susţine cât mai multe partide de dreapta care să irosească voturi, acestea urmând să ajungă la redistribuire. De asemenea, strategia a arătat clar faptul că BECS şi strategii ruşi au ştiut că Dodon va pierde, cu tot cu Voronin care, iată, îşi încheie viaţa politică în calitate de parlamentar. A avut o strategie de conservare la maximum a voturilor şi de identificarea unui vinovat, altul decât Dodon. Care trebuie să plătească pentru această dublă înfrângere, la prezidenţiale şi parlamentarele anticipate, şi pentru alegerile sale politice nepotrivite.
S-a validat din nou adevărul că voturile de acasă, din teritoriul controlat de către autorităţile legitime din Republica Moldova, sunt cele care câştigă alegerile. Voturile din diaspora dau distanţa şi confortul majorităţii. Apoi alegerile din Republica Moldova s-au desfăşurat pe baza a câteva dileme. Mai întâi prezenţa la vot: pentru că a fost o prezenţă slabă, record negativ al prezenţei la vot, doar 48% cu tot cu diaspora, sub parlamentarele din 2019 şi sub prezidenţialele de anul trecut. Vestea proastă era că se deschidea şansa unei divergenţe majore faţă de sondajele de opinie deoarece contează, deja, cine mobilizează mai bine. Mobilizarea asimetrică determină eventuale rezultate aberante faţă de rezultatele sondajelor serioase de opinie.
Dilemele alegerilor s-au soluţionat în favoarea PAS şi a Maiei Sandu
O altă dilemă este dimensiunea prezenţei votanţilor (cumpăraţi) din zona separatistă. E vorba despre votanţi în beneficiul lui Dodon şi BECS, dar şi a lui Şor. De unde se aşteptau 50.000, poate mai mulţi, s-au prezentat doar 28.000, nu mult sub 2% din prezenţa finală. Adică un număr nesemnificativ, comparabil la nivel procentual cu votanţii din UTA Găgăuzia. Şi care au votat doar 62% cu Dodon, şi aici PAS reuşind cel de-al doilea cel mai bun scor, cu 13%.
A treia dilemă a fost prezenţa diasporei la vot: după o mobilizare exemplară, cu peste 200.000 de votanţi la urne, diaspora a dat 14% din numărul total de voturi şi procentul creşte. Poate merge spre 15% până la final de scrutin (luni dimineaţa, ştiut fiind că urnele se închid mai târziu în diaspora occidentală decât la Chişinău). Cum din Rusia nu am înregistrat mai mult de 5000 de votanţi, raportul electoral nu a fost niciodată periclitat. Mai mult, AUR s-a dovedit un competitor nerelevant, lovit direct când a început campania unui unionism foarte dubios, legat prea mult de strategiile Rusiei, şi a încheiat cu ceva în jur de 0.4% din voturi. Nici în diaspora nu a capacitat mai multe voturi.
Pe un asemenea rezultat, doar mai sunt de menţionat în treacăt perdanţii, între care PPDA al lui Andrei Năstase, care nu a reuşit să ia decât puţin peste 2% chiar şi în Chişinău şi a atins culmea penibilului fiind primul partid care a ieşit public şi a anunţat că e pregătit de guvernare. Cam ca celebrul finanţator Cristian Borcea care cerea ca Dinamo să fie lăsată în pace să se pregătească de Liga Campionilor, când clubul de tradiţie se zbate să rămână în divizia A. Toate partidele unioniste şi pro-româneşti au încheiat epopeea, subliniind lipsa de lideri viabili şi de soluţii de nişă. Rămâne mandatului viitor perspectiva eventuală de a reclădi din temelii şi asemenea partide, dacă vor mai fi utile, pe alte baze.
O victorie meritată şi angajantă. Responsabilităţi crescute pentru Maia Sandu
Începe o nouă etapă, după terminarea deplină a procesului electoral. O etapă nu mai puţin complicată, în care Maia Sandu trebuie, mai întâi, să preia puterea deplină în stat. Apoi trebuie să asume poziţiile publice cu oameni profesionişti şi cunoscători, după ce că sunt cinstiţi şi fără controverse. Apoi urmează preluarea pas cu pas a instituţiilor statului, nu în ultimul rând schimbarea pe criterii profesioniste şi necorupte a componentelor din justiţie, care trebuie reformate profund, pe noi baze. Şi, nu în ultimul rând, trebuie să treacă la reforme, trebuie să înceapă să livreze. Pentru că cetăţenii Republicii Moldova nu au timp, şi nici răbdare să aştepte.
Chişinăul a trecut prin turbulenţe majore. O pandemie, o criză economică aferentă, lipsa de finanţări ale UE, României şi FMI pentru nivelul guvernamental – cetăţenii au fost întotdeauna susţinuţi de la Bucureşti şi Bruxelles deopotrivă. Dar cea mai mare catastrofă de remontat este Dodon şi socialiştii săi. Inversarea contra-reformelor. Blocarea acestor procese nefaste. Introducerea oamenilor competenţi care să distrugă schemele de furt şi hoţie, şi corupţie. Şi spoliere a statului.
E treabă multă, şi Maia Sandu are o sarcină foarte complicată. În care va fi ajutată, însă, de întreaga Europă, în primul rând de către România. Dar greul urmează să fie asumat de către cetăţenii Republicii Moldova.
Succes, deci!
