Unii oameni minimizează efortul pe care l-a făcut România pentru Republica Moldova. Printre ei este și Adrian Papahagi. Cu tot respectul pe care i-l port, o să trec aici niște argumente și o să combat niște afirmații pe care le-a făcut într-o postare.
România a sprijinit Republica Moldova încă din anii 90, dar nu o să vorbesc despre anii în care era Voronin și nici despre 7aprilie, prima revoluție portocalie, provocată pe Twitter .
Vlad Filat a fost premier. Acum i se minimalizează importanța, din cauza greșelilor făcute. Însă, niciun om politic nu e perfect. Totuși, Vlad Filat a început cu adevărat drumul spre vest. El a fost primul care a făcut reformele ce au dus la semnarea Acordului de Asociere al Republicii Moldova cu UE. A fost primul care a adus câteva milioane de euro pentru statul moldovean și a pus bazele primelor instituții moderne. Pe vremea lui, s-a trecut de la instituții de tipul comunist, la instituții de tip european. Mai este încă mult de lucru aici, este nevoie de o reformă administrativă, dar se va face în timp. Filat a fost omul care a inspirat prima oară cu adevărat cetățenii din Republica Moldova și a pus prima cărămidă la definirea ideii de aderare la UE. Nu a fost politicianul perfect, dar nu a avut un mandat ușor. A stat tot timpul într-o alianță fragilă și a avut un opozant extrem de puternic, PCRM și Voronin.
E ușor de spus acum că Filat a eșuat. Dar să nu uităm că democratizarea, ieșirea din regimul Voronin, a venit cu câștigarea libertății, dar și cu impactul greutăților ce vin din liberalizarea pieței, din economia de piață. Fostul premier a reușit scoaterea vizelor pentru cetățenii moldoveni. Și știți ceva, pentru majoritatea cetățenilor, asta reprezintă ”aderarea”.
După Filat a venit Leancă. A fost semnat Acordul de Asociere. A început o criză majoră. Furtul miliardului. Au fost vremuri în care Federația Rusă voia să destabilizeze total Republica Moldova, să distrugă sistemul bancar. Republica Moldova a fost la un pas să fie băgată în colaps de Federația Rusă pe de o parte și pe de cealaltă parte de greșelile și furturile unor politicieni.
A urmat perioada Plahotniuc. A scrie de bine despre acel regim este un act sinucigaș. Pentru că a rămas în percepție doar că este un oligarh și că a avut multe scheme de corupție. Toți spun că era momentul ca România să o ajute pe Maia Sandu. Doar că, vremurile în Republica Moldova atunci erau extrem de tulburi și terenul nu era copt pentru Maia Sandu. Ea nu putea câștiga și nu putea ține piept ”războiului” care se ducea în momentul acela între Federația Rusă, care voia să pună pe butuci statul moldovean – ce abia semnase Acordul de Asociere cu UE, și vestul.
Da, Plahotniuc a fost un oligarh, a patronat mai mute scheme de corupție și a fost un lider autocrat. Doar că, a reușit să treacă peste acea perioadă. L-a pus pe Filip premier, care a avut niște rezultate bune, salutate chiar de Comisia Europeană. În primul rând, a stabilizat sistemul bancar. L-a scos din colaps.
În acele vremuri, România a avut cel mai mult de câștigat din punct de vedere economic. O bancă românească a cumpărat Victoria Bank, s-a intrat pe piața de energie. Plahotniuc a fost un oligarh, dar firmele românești au fost primite cu brațele deschise și nu erau ”terorizate” cu controale sau presiuni.
A fost statul român un partener al lui Plahotniuc? A fost. Dar oare SUA nu a fost? Unde a predat Plahotniuc informațiile pe care statul moldovean le-a obținut, după ce Federația Rusă a spălat 22 miliarde de prin Republica Moldova, bani care s-au dus în vest, în finanțarea partidelor pro-putiniste și în finanțarea propagandei?
Da, la un moment dat Plahotniuc s-a crezut ”jucător mondial” și a trădat mai pe toată lumea. Și a fost schimbat, dar nici până astăzi nu este pe lista INTERPOL, aceștia refuzând să îl introducă. De ce?
A urmat pactul ruso-german, semnarea alianței Maia Sandu-Igor Dodon. Evenimentele sunt mai recente. Nu intru mult în detalii.
Cum a ajuns Maia Sandu președinte? A contribuit România. Da, a contribuit și la vedere și în subteran. Și cu ajutor dat când aceasta era premier și cu susținerea presei românești din Republica Moldova și cu apariția imaginilor cu Kuliokul.
A putut să facă Maia Sandu alegeri anticipate? Da, episodul Mariana Durleșteanu, cea care i-a dat lovitura de grație lui Dodon, spune totul. Cine vrea mai multe amănunte poate citi pe blog.
Sunt multe chestii făcute în subteran. Unele nu se ”văd” foarte bine de către cei care nu știu tot jocul de acolo, unele nu se văd de către publicul larg, pentru că nu știu cum acționează statul.
Dar, mai exact ce a făcut România? Trecem peste ajutoarele financiare, care au ținut pe linia de plutire statul moldovean. Dacă ar fi să facem o comparație, România a dat mult mai mulți bani decât a dat Germania. Dar, în timp ce Germania voia să dezvolte ”națiunea civică” moldovenească și să vândă Moldova contra gaz rusesc, România dădea bani și ajutor în subteran, pentru ca Republica Moldova să rămână pe lina UE.
Până la războiul din Ucraina nimeni nu mai dădea o perspectivă de aderare Republicii Moldova. Era joc închis și asta pentru că așa se negociase la nivel de Federația Rusă – Germania. Ăsta e adevărul necoafat. Iar acum, dacă nu insista România prin lobby puternic, ca să intre la pachet cele două țari, probabil nu s-ar fi întâmplat nimic.
Da, au fost și greșeli făcute în toți acești ani. Nu a fost totul perfect în relația România – R Moldova. Da, România a susținut și oameni care într-un final s-au dovedit toxici, dar a lucrat cu ce s-a putut. A lucrat cu politicienii de pe loc. Cei care puteau face ceva în contextul acelor vremuri.
A fost mereu un balans fin între realități. Pentru că realitatea este că și acum doar 51% cetățenii moldoveni ar vrea în UE. Doar 51%! Și acum există un curent puternic în favoarea Moscovei, cum există și situația că mai mulți cetățeni îl simpatizează mai mult pe Putin decât pe Zelelnski. Între timp, a crescut spiritul unionist. S-a dublat. Mulți dintre moldoveni au putut să trăiască mai bine datorită pașaportului românesc, pentru că au putut pleca la muncă. Multe comunități din Republica Moldova s-au înfrățit cu comunități din România și au putut să își renoveze grădinițele, să tragă apă și canal sau să îi ducă pe copiii de acolo în vacanță în România.
România a fost mai mult decât un frate mai mare. Deși uneori și-a luat-o rău de la politicienii pe care i-a susținut, deși mulți dintre politicienii apreciați de acolo uneori au o atitudine ”rece” față de România, noi am continuat să ajutăm pe toate canalele, repet pe toate canalele Republica Moldova.
Așadar, nu poți spune că România nu a făcut nimic pentru Republica Moldova. Sunt fapte. Sunt cifre care demonstrează contrariul.
