Introducere
La 5:00 p.m. pe 25 aprilie, o serie de explozii au zguduit* sediul Ministerului Securității Statului (MGB) din Transnistria, o republică separatistă susținută de Rusia din Moldova. Președintele Transnistriei a transmis rapid emisiunea și a vorbit în direct cu națiunea, dând vina pe Ucraina pentru aceste „atacuri teroriste”* și cerând ca Kievul să reprime grupurile militante necinstite din granițele sale. Oficialii ruși au început să comenteze* asupra exploziilor a doua zi și au avertizat despre pericolele „atacurilor Ucrainei” în Transnistria.
Această serie de evenimente a alarmat mulți observatori internaționali. Invazia Ucrainei de către Rusia era în stagnare în acel moment. Unii experți se temeau* că Moscova va încerca să deschidă un front suplimentar prin invadarea Ucrainei prin Transnistria, pentru care bombardamentele păreau pretextul perfect. Proiectul Amenințări Critice evaluează că bombardamentele au fost probabil o încercare a Moscovei de a implica Transnistria în război.
Mai remarcabil decât exploziile a fost ceea ce a venit după ele – nimic. Nu a existat o reacție semnificativă din partea statului separatist transnistrean. Această lipsă de reacție sugerează că Moscova nu a reușit să armeze puternic Transnistria. Deși nu este clar ce anume a vrut Kremlinul de la conducerea transnistreană, este clar că a vrut ca ei să facă ceva. Acest eșec de a constrânge este un caz instructiv privind limitele puterii Kremlinului într-un moment în care Moscova se gândește ce să facă cu împuterniciții săi în zonele ocupate de ruși din Ucraina. Înțelegerea acestui eșec poate prezice cursul viitor al Kremlinului cu împuterniciții săi ucraineni. De asemenea, Kremlinul poate continua să facă presiuni asupra Transnistriei, chiar dacă succesul este puțin probabil. Este important să înțelegem structura statului separatist transnistrean pentru a înțelege ce a mers prost pentru Kremlinul din Transnistria și limitele puterii de predicție a acestui caz.
Ce este Transnistria?
Transnistria este o republică separatistă nerecunoscută pe malul stâng al râului Nistru în Moldova. Regiunea și-a declarat independența în 1990 pe fondul destrămarii Uniunii Sovietice și a obținut independența de facto față de Moldova în 1992, după ce trupele ruse au intervenit în luptele dintre forțele transnistrene și moldovenești, ucigând* 700 de militari. Regiunea a rămas în acest stat independent de facto din 1992. Aproximativ 1.500 de militari ruși sunt încă staționați acolo. Marea majoritate a oamenilor din Transnistria vorbesc rusă, iar regiunea a păstrat multe simboluri și practici din epoca sovietică. Kremlinul menține o influență semnificativă în Transnistria ca principal sponsor internațional. Moscova apreciază această influență deoarece independența de facto a Transnistriei împiedică Moldova să se alăture structurilor de alianță occidentală și o menține în sfera de influență a Rusiei.
Structura formală a Transnistriei
Transnistria este oficial o republică prezidențială. Președintele este șef al puterii executive și numește un prim-ministru cu puțină autoritate. Consiliul Suprem este singurul organ legislativ, Partidul Reînnoirii ocupând în prezent* 29 din cele 33 de locuri. Președintele Transnistriei este membru al Partidului Reînnoirii, dându-i control total asupra guvernului.
Ajutorul rusesc pentru Transnistria este crucial pentru operațiunile guvernului transnistrean și consolidează un parteneriat strategic. Rusia furnizează efectiv regiune cu gaz natural gratuit, întârziind la nesfârșit cele 7 miliarde de dolari* pe care le datorează Moscovei pentru gaz. Acest gaz natural gratuit este pilonul cheie al economiei transnistrene, deoarece „autoritățile separatiste s-au bazat pe veniturile din produse derivate din gaze naturale pentru 53% din cheltuielile bugetare în 2019 și pentru 40% în 2020”.
Platformele rusești servesc și ca intermediari esențiali între Transnistria și economia globală. De exemplu, banca de stat a Transnistriei folosește* Russian Sberbank pentru a executa toate tranzacțiile internaționale, deoarece corporațiile globale nu vor opera direct cu aceasta. Autoritățile transnistrene răsplătesc acest sprijin rusesc subliniind legăturile lor strânse cu Moscova. Actualul președinte al Transnistriei, Vadim Krasnoselsky, și-a afirmat în 2018* angajamentul de a se asigura că Transnistria devine în cele din urmă parte a Rusiei. Șeful Ministerului Afacerilor Interne al Transnistriei a declarat* în 2019 că Transnistria „rămâne un avanpost al lumii ruse în regiune”.
Structura informală a Transnistriei
În Transnistria există doi jucători principali a căror putere o umbră pe cea a structurilor oficiale de guvernare ale teritoriului: Sheriff Enterprises, o companie deținută de fostul agent KGB Viktor Gushan și Ministerul Securității Statului (MGB).
Gushan și șeriful
În mod informal, Transnistria este un stat mafiot condus de fostul agent KGB Gushan, care deține o companie numită Sheriff Enterprises. Companiile afiliate Sheriff primesc o treime* din cheltuielile guvernamentale ale Transnistriei și controlează 60%* din economia regiunii. Sheriff sponsorizează și petrecerea de reînnoire. Președintele Krasnoselsky este membru al Partidului Reînnoirii și a lucrat* ca consilier al șefului unei companii deținute de Gushan din 2012 până în 2015 înainte de a deveni președinte în 2016. Această stăpânire înseamnă că Sheriff și, prin extensie, Gushan, controlează efectiv guvernul Transnistriei.
Gushan și partenerul de afaceri Ilya Kazmaly au fondat Sheriff în 1993, după dizolvarea Uniunii Sovietice. Afacerea a început ca o operațiune de contrabandă cu țigări. Gushan și-a valorificat contactele de control la frontieră pentru a se asigura că mărfurile sale au traversat nestingherit lunga graniță dintre Ucraina și Transnistria. Apoi, Gushan și-a folosit din nou vechile contacte KGB pentru a-și depăși concurența în cumpărarea de foste întreprinderi de stat din Transnistria. Afacerile comerciale ale lui Sheriff includ acum supermarketuri, benzinării și furnizori de internet și companii din telecomunicații, producție textilă, difuzare și televiziune prin cablu, vânzări de mașini, publicații, producție de coniac, producție ușoară și publicitate.
MGB
Singura organizație semnificativ puternică în afara controlului lui Gushan în Transnistria este MGB-ul dominat de ruși. Există probabil o competiție între MGB și Sheriff pentru influență în Transnistria, în ciuda lipsei unor dovezi clare de lupte interne în mass-media open source. MGB este înțeles în mod obișnuit ca fiind un „departament al FSB (Serviciul Federal de Securitate)” al Rusiei și probabil că primește comenzi direct de la Moscova. Șefii MGB provin aproape întotdeauna din rândurile aparatului de securitate rus. Primul șef al MGB al Transnistriei, Vladimir Antyufeev, a lucrat în Ministerul Afacerilor Interne din Riga, Letonia, sub Uniunea Sovietică. Antiufeev a condus o lovitură de stat care nu a reușit* să împiedice Letonia să părăsească blocul sovietic în 1991, în timpul mandatului său la Riga. Antyufeev susține, de asemenea, că a călătorit ulterior în Crimeea și a contribuit la stabilirea condițiilor pentru absorbția Crimeei de către Rusia în 2014. El a fost numit prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Donețk după timpul petrecut în Crimeea. Actualul șef al MGB, Valery Gebos, a servit* în grănicerii sovietici din 1984-1991.
Responsabilitățile MGB și mandatul îndelungat indică influența organizației. Cea mai importantă și mai profitabilă responsabilitate a MGB este controlul la frontieră.* Reglementarea fluxului și ieșirii de mărfuri permite MGB să extragă chirii atât pentru bunuri legale, cât și pentru cele ilegale. Această responsabilitate oferă probabil MGB-ului resurse semnificative pentru a comanda. Șefii MGB tind să servească mandate lungi și nu sunt adesea rotați. Aceste mandate lungi permit șefilor MGB să stabilească rețele umane semnificative, să se înrădăcineze în pozițiile lor și să acumuleze influență. Șefii MGB tind să servească întreaga durată a mandatului președintelui. De exemplu, primul șef al MGB al Transnistriei, Vladimir Antiufeev, și-a deținut postul pe toată durata mandatului de 20 de ani a președintelui Igor Smirnov. De asemenea, actualul șef al MGB, Valery Gebos, este în funcție de șase ani, în timp ce președintele Krasnoselsky se apropie de mijlocul celui de-al doilea mandat al său.
Nealinierea intereselor între Transnistria și Kremlin
Încercarea Rusiei de a atrage Transnistria în războiul din Ucraina probabil a eșuat, deoarece Sheriff Enterprises a lui Gushan și MGB dominată de ruși au interese fundamental diferite. Interesele principale ale șeriffului sunt economice, în timp ce cele ale Rusiei sunt politice.
Gushan beneficiază de status quo-ul actual de a primi subvenții rusești în timp ce vinde produse pe piețele europene. Exporturile Sheriff către UE în prezent depășesc exporturile sale către Uniunea Economică Eurasiatică, dominată de Rusia. Pivotul Sheriff către comerțul occidental a început în 2014, când guvernul moldovean a semnat un acord comercial cu UE care garanta accesul fără tarife pe piețele UE. Întreprinderile transnistrene au fost incluse în această scutire de tarif atâta timp cât erau înregistrate în Transnistria și supuse controalelor vamale de către oficialii moldoveni. La scurt timp după aceea, a avut loc o „schimbătură masivă” a comerțului, deoarece 58% din toate exporturile din Transnistria au fost către UE în primele trei luni ale anului 2016. În schimb, doar 6% din toate exporturile au fost către Uniunea Economică Eurasiatică. Prin comparație, doar 27% din exporturile transnistrene au mers către UE în 2015. Aceste exporturi orientate spre Occident îl stimulează pe Gushan să mențină contactele economice cu Occidentul.
Gushan are, de asemenea, un interes personal în restabilirea relațiilor cordiale cu Ucraina vecină. Transnistria a importat și a exportat majoritatea mărfurilor sale prin porturile Ucrainei la Marea Neagră până când Rusia a invadat și Ucraina și-a închis granița cu Transnistria pentru prima dată în 30 de ani. Această închidere a frontierei înseamnă că singura modalitate a Transnistriei de a importa și exporta mărfuri pe piața globală este prin Moldova, ceea ce este un aranjament incomod pentru republica separatistă. Gushan este probabil motivat din punct de vedere economic să normalizeze relațiile cu Ucraina suficient pentru a redeschide granița. Este puțin probabil să accepte încrederea permanentă în Moldova pentru a rămâne solvabil din punct de vedere economic.
Scopul principal al Rusiei cu MGB a fost de a încuraja Transnistria să sprijine campania militară a Moscovei în Ucraina, care în cele din urmă a eșuat. Obiectivele MGB-ului contrazic obiectivele lui Sheriff, deoarece sprijinirea în mod deschis a invaziei Ucrainei de către Rusia ar pune în pericol relațiile de afaceri profitabile ale Sheriff cu Occidentul. Refuzul Transnistriei de a sprijini campania Moscovei sugerează că Gușan a câștigat lupta pentru putere pentru controlul asupra Transnistriei și este cel mai puternic jucător din teritoriu.
Înfrângerile Rusiei în Ucraina au devalorizat probabil puterea coercitivă a Kremlinului asupra Transnistriei
Invazia zdruncinată a Ucrainei de către Kremlin i-a devalorizat probabil puterea coercitivă militară asupra Transnistriei. Prezența militară a Kremlinului în Transnistria este slabă. În prezent, în Transnistria sunt staționați aproximativ 1.500 de militari ruși. Doar 50-100 dintre aceștia sunt soldați ruși trimiși din Rusia. Restul de 1.400 de militari sunt localnici din Transnistria cărora li s-au dat pașapoarte rusești și servesc ca soldați ruși. Două unități alcătuiesc acest contingent de 1.500 de oameni: forța de menținere a păcii (MC) și Grupul Operațional al Forțelor Ruse (OGRF).
MC este cel mai mic dintre cei doi și este responsabil de patrularea zonelor de securitate dintre Transnistria și Moldova. OGRF este staționată fără niciun acord din partea Moldovei și păzește un mare depozit de muniții care a rămas din Uniunea Sovietică. Aceste trupe se angajează în exerciții militare regulate*, dar sunt foarte slab echipate. Nivelul slab de performanță al trupelor ruse care luptă în Ucraina sugerează că trupele din Transnistria ar avea rezultate slabe în luptă. În plus, statutul lor copleșitor de transnistreni nativi înseamnă că oferă puțină putere coercitivă asupra guvernului transnistrean însuși, deoarece este puțin probabil să fie motivați să-și atace patria pentru a pune în aplicare cererile rusești.
Performanța slabă a trupelor Kremlinului în Ucraina scade, de asemenea, probabilitatea ca Moscova să arunce trupe în Transnistria sau să folosească în alt mod teritoriul ca trambulină pentru operațiunile în Ucraina. Kremlinul a pierdut un număr semnificativ de trupe de la începutul invaziei și se luptă să obțină chiar și câștiguri teritoriale progresive în estul Ucrainei. Este puțin probabil ca Moscova să aibă forță de muncă de rezervă pentru a deschide un nou front în vest, împingând Odesa. Kremlinul nu are capacitatea de a constrânge militar Transnistria fără amenințarea cu sosirea unor forțe rusești antrenate suplimentare. Eșecul Kremlinului de a constrânge Transnistria poate afecta procesul decizional al acesteia cu privire la gradul de control pe care alege să-l exercite asupra teritoriilor ocupate din Ucraina. Această experiență poate avea, de asemenea, mai multe implicații pentru luarea deciziilor altor împuterniciți și aliați ai Kremlinului.
Implicații
Eșecul Moscovei de a constrânge Transnistria să se alăture invaziei sale din Ucraina are implicații asupra modului în care Kremlinul interacționează cu mandatarii săi.
O avertizare. Transnistria este o situație anormală printre mandatarii Kremlinului. Gushan a adunat mult mai multă putere economică și politică în Transnistria decât a adunat orice actor local în celelalte împuterniciri ale Kremlinului. Puterea predictivă a cazului Transnistriei este așadar limitată. Cu toate acestea, acest caz oferă informații valoroase despre limitele puterii de constrângere a Kremlinului și oferă indicii despre modul în care Kremlinul ar putea acționa cu împuterniciții săi în Ucraina.
Kremlinul va încerca probabil să absoarbă direct în Federația Rusă teritoriul pe care l-a capturat în Ucraina, mai degrabă decât să-l transforme într-un stat client în stil transnistrean. Cantitatea uriașă de capital politic, economic și diplomatic pe care Kremlinul a investit-o în invazia sa din Ucraina înseamnă că nu își poate permite să piardă controlul asupra teritoriului anexat. Prin urmare, Moscova va încerca probabil să evite durerea de cap a gestionării unui stat client prin absorbția directă a teritoriului ucrainean capturat în Federația Rusă, ceea ce ar da Kremlinului control direct asupra acestuia. Absorbția acestor teritorii de către Rusia nu ar avea probabil niciun cost politic suplimentar, deoarece liderii occidentali este puțin probabil să scadă presiunea sancțiunilor asupra Rusiei pe termen scurt și mediu, indiferent de ceea ce face Kremlinul.
Kremlinul are probabil o lățime de bandă și un capital insuficient pentru a-și spori controlul asupra Transnistriei pe termen scurt și mediu. Serviciile de securitate ale Moscovei folosesc probabil toată lățimea de bandă operațională pe teritoriul securizat pe care l-a capturat în Ucraina. Probabil că serviciile de securitate nu au timp sau resurse pentru a investi în MGB pentru a crește influența ministerului în Transnistria. Prin urmare, Transnistria va continua probabil să echilibreze între Occident și Rusia pentru a-și menține accesul la piețele occidentale și energia rusă liberă.
Performanța slabă a armatei ruse în Ucraina a jucat probabil un rol în descurajarea Transnistriei de a participa la invazia sa. Forțele Rusiei s-au blocat în estul Ucrainei în primele șapte luni de război. Această performanță slabă a făcut ca participarea la operațiune să fie o propunere neatractivă. Conducerea transnistreană a calculat probabil că alăturarea invaziei sau oferirea de asistență semnificativă ar duce doar la deteriorare legătururi actuale. În schimb, sprijinirea invaziei ar afecta semnificativ legăturile economice profitabile cu Occidentul.
Performanța slabă a armatei ruse a descurajat și va continua să descurajeze Belarus să participe direct la invazie. Președintele belarus Alexander Lukașenko efectuează probabil aceeași analiză cost-beneficiu pe care au efectuat-o liderii din Transnistria și ajunge la o concluzie similară. Minsk s-a abținut până acum de la trimiterea de trupe în Ucraina, în ciuda dorinței sale de a permite armatei ruse să lanseze rachete din Belarus și să o folosească drept teren de punere în cale pentru invazie. Probabil că Lukașenko evaluează corect că alăturarea directă la invazie ar duce la creșterea semnificativă a presiunii occidentale și ar amenința stăpânirea sa asupra puterii. În consecință, Minsk va continua probabil să se abțină de la participarea directă la invazie.
Forțele ruse au făcut progrese minore, dar constante, atât de la Izyum, cât și în atacuri continue de-a lungul liniei de contact în estul Ucrainei pe 27 aprilie. Forțele ruse au luat mai multe orașe mici direct la vest de Izyum în ultimele 24 de ore. În timp ce această linie de avans îndepărtează forțele ruse de obiectivul lor principal al regiunilor Donețk și Lugansk, ele probabil intenționează să depășească pozițiile defensive ucrainene pe autostrăzile către Barvinkove și Slovyansk. Forțele ruse au făcut câteva mici progrese în estul Ucrainei; Concentrarea din ce în ce mai mare a mijloacelor de artilerie a Rusiei este probabil să permită aceste progrese tactice. Forțele ruse avansează metodic în mai multe sectoare, dar nu au realizat progrese notabile. Capacitatea forțelor ruse de a încercui grupuri mari de forțe ucrainene rămâne sub îndoială.
Kremlinul a continuat să se pregătească pentru un posibil atac cu rachetă cu steag fals împotriva teritoriului moldovenesc al Transnistriei, care este ocupat ilegal de forțele ruse. Reprezentanții ruși din Transnistria au susținut în mod fals că forțele ucrainene se pregătesc să atace Transnistria, iar serviciile de informații ucrainene au raportat că forțele ruse se pregătesc să efectueze o lovitură cu rachete asupra Transnistriei și dau vina pe Ucraina. Forțele ruse și transnistrene și-au sporit, de asemenea, pregătirea pentru eventuale operațiuni în ultimele 24 de ore. Rusia ar putea intenționa să implice Transnistria în războiul din Ucraina pentru a utiliza forțele de rezervă (limitate) ale Transnistriei sau pentru a lansa atacuri și bombarda Ucraina de pe teritoriul transnistrean. În mod alternativ, Kremlinul ar putea încerca să destabilizeze Moldova însăși pentru a crește tensiunile în Moldova și în România vecină și pentru a pune presiuni suplimentare asupra NATO, posibil încercând să reducă sprijinul militar occidental pentru Ucraina, fie prin deturnarea forțelor NATO către România, fie prin amenințarea cu o escaladare mai largă.
Forțele ruse intensifică „măsurile de filtrare” în teritoriile ocupate și răpesc cetățeni ucraineni, care ar putea fi utilizați în viitorul schimb de prizonieri. Direcția principală de informații a Ucrainei (GUR) a raportat pe 27 aprilie că forțele ruse desfășoară „măsuri de filtrare” pe scară largă în regiunile Harkov, Zaporizhia, Herson, Mykolaiv, Lugansk și Donețk.[1] „Filtrarea” vizează bărbați de vârstă militară, foști militari și personal de aplicare a legii și activiști pro-ucraineni pentru interogatori, torturi și posibile execuții. GUR a raportat că forțele ruse trimit, de asemenea, ostatici ucraineni în Crimeea pentru a „reface fondul de schimb”, încercând să schimbe civili ucraineni cu prizonieri militari ruși în viitoarele schimburi de prizonieri. În plus, GUR a speculat că forțele ruse se pregătesc să folosească civili ucraineni pentru a-i portretiza pe Prizonierii de Război în sărbătorile Zilei Victoriei din 9 mai, menționând că forțele ruse au efectuat eforturi similare de propagandă în Donețk în 2014.
Forțele ucrainene probabil au efectuat lovituri cu drone sau posibil rachete asupra centrelor logistice rusești din Belgorod și Voronej pe 27 aprilie. Surse ruse și rețelele de socializare au raportat mai multe explozii la începutul zilei de 27 aprilie, despre care consilierul prezidențial ucrainean Mihail Podolyak a confirmat mai târziu eufemistic că sunt lovituri ucrainene, afirmând că orașele ruse. nu poate „să stea în afara” invaziei Ucrainei și „dezarmarea depozitelor Belgorod-Voronezh este un proces natural.”[2] Forțele ucrainene vor conduce probabil noi atacuri transfrontaliere pentru a perturba logistica rusă, pe care Kremlinul le va încadra probabil în mod fals. ca o escaladare sau cumva o crimă de război.
Recomandări cheie
Artileria concentrată va permite probabil progrese limitate ale Rusiei în estul Ucrainei, deși forțele ruse continuă să se lupte să spargă apărarea ucraineană pregătită.
Forțele ruse au canalizat întăriri suplimentare și unități de rachete tactice în frontul Izyum și au făcut progrese minore. Forțele ruse vor avea probabil tentative de a ocoli forțele ucrainene pe drumul către Barvinkove, înaintând direct spre vest, înainte de a pivota spre sud în zilele următoare.
Bombardamentul rusesc puternic și atacurile continue nu au reușit să facă progrese împotriva apărătorilor ucraineni din uzina Azovstal din Mariupol, chiar dacă forțele ruse se pregăteau să organizeze un tur de presă în zonele ocupate ale orașului pe 28 aprilie.
Forțele ruse din jurul Hersonului se pregătesc probabil pentru un efort reînnoit de a captura întreaga regiune Herson în zilele următoare, dar contraatacurile ucrainene continuă să perturbe operațiunile rusești în zonă.
Forțele de ocupație ruse au continuat pregătirile pentru a anunța crearea unui proxy rus „Republica Populară Herson” (KNR) pe fondul rezistenței ucrainene pe scară largă.
Kremlinul se pregătește fie să aducă Transnistria în războiul din Ucraina, fie să destabilizeze Moldova însăși pentru a exercita presiuni suplimentare asupra NATO.
Nu raportăm în detaliu crimele de război din Rusia, deoarece aceste activități sunt bine acoperite în mass-media occidentală și nu afectează direct operațiunile militare pe care le evaluăm și le prognozăm. Vom continua să evaluăm și să raportăm cu privire la efectele acestor activități criminale asupra armatei și populației ucrainene și în special asupra luptei din zonele urbane ucrainene. Condamnăm cu desăvârșire aceste încălcări rusești ale legilor conflictelor armate, Convențiilor de la Geneva și umanității, chiar dacă nu le descriem în aceste rapoarte.
Forțele ruse au continuat atacurile terestre și aeriene împotriva apărătorilor ucraineni în Uzina Azovstal de la Mariupol pe 27 aprilie. Armata ucraineană a raportat că forțele ruse au continuat să efectueze un ritm ridicat de lovituri aeriene împotriva apărătorilor ucraineni, inclusiv cu bombardierele strategice Tu-22M3. Consilierul primarului Mariupol Petro Andryushchenko și comandantul Brigăzii 36 Marină ucrainene au raportat separat că forțele ruse au continuat atacurile la sol asupra instalației Azovstal și că forțele ucrainene au lipsit de alimente, apă și muniție.
Forțele ruse intensifică, de asemenea, măsurile de ocupație și „filtrare” în Mariupol pentru a consolida controlul asupra orașului și a-l transforma într-o victorie propagandistică. Direcția principală de informații a Ucrainei (GRU) a raportat că Kremlinul va organiza un turneu de presă la Mariupol pe 28 aprilie pentru instituțiile loiale Kremlinului – inclusiv jurnaliști străini – inclusiv mărturii false ale martorilor despre cursul bătăliei. Andriușcenko a raportat separat că forțele de ocupație ruse restricționează din ce în ce mai mult circulația civililor în Mariupol și „recurg la constrângere fizică și șantaj” pentru a forța cetățenii ucraineni să lucreze pentru regimul de ocupație.
Efort principal subordonat – Regiunile Donețk și Lugansk (obiectiv rusesc: capturarea întregii regiuni Donețk și Lugansk, teritoriul revendicat al proxy-urilor Rusiei în Donbas)
Forțele ruse au făcut progrese marginale în atacurile frontale în jurul Severodonețk, Rubijne și Popasna pe 27 aprilie și au continuat să bombardeze întreaga linie a frontului. Statul Major ucrainean a confirmat că forțele ruse au capturat Novotoshkirske, un oraș mic la 25 km sud de Severodonețk și au încercat să avanseze mai spre vest.Forțele ruse care înaintau spre sud din zona Svatove (la vest de Rubizhne) au capturat în plus orașul Zarichne.[10] Forțele ucrainene au respins atacurile rusești în Avdiika, lângă orașul Donețk. Forțele ruse înregistrează progrese lente pe aceste multiple axe mici de avans, probabil din cauza utilizării tot mai mari a artileriei concentrate, dar capacitatea lor de a încercui forțele ucrainene și măsura în care vor putea avansa rămân neclare.
Sprijinirea efortului nr. 1 — Kharkiv și Izyum: (Obiectivul Rusiei: Avansarea spre sud-est pentru a sprijini operațiunile rusești în Oblastul Luhansk; apărarea liniilor de comunicație terestre (GLOC) către axa Izyum)
Forțele ruse din Izyum au continuat atacurile asupra a trei linii de înaintare – la sud-est spre Slovyansk, la sud-vest spre Barvinkove și direct la vest, departe de regiunea Donețk – pe 27 aprilie. Statul Major ucrainean a raportat că forțele ucrainene au respins atacurile rusești lângă Nova Dmytrivka, spre Barvinkove și au respins atacurile nespecificate către Slovyansk. Statul Major ucrainean a raportat că elemente ale Armatei 1 de tancuri de gardă a Rusiei, Armatei 20 de arme combinate (CAA), 35-lea CAA și Corpului 68 de armată sunt active pe frontul Barvinkove. Două grupuri tactice de batalion (BTG) din Divizia 76 Aeropurtată – care a fost grav avariată în luptele la nord-vest de Kiev – au fost desfășurate de la Belgorod, Rusia, la Izyum.
Ministerul ucrainean al Apărării a mai raportat că două baterii de rachete balistice Iskander-M, probabil parțial din Brigada 448 de rachete a 20-a CAA, au fost dislocate în regiunea Belgorod dintr-o locație nespecificată pe 27 aprilie.
Forțele ruse au făcut progrese teritoriale direct la vest de Izyum, cucerind orașul Zavody și periferia Velyka Komyshuvakha, la 20 km vest de Izyum. Forțele ruse de la vest de Izyum intenționau cel mai probabil să pivoteze spre sud și să avanseze pe Barvinvoke după ce au finalizat capturarea lui Velyka Komyshuvakha, încercând să ocolească apărarea ucraineană de-a lungul autostrăzii T2122. Aceste forțe ar putea, alternativ, să încerce o încercuire profundă a forțelor ucrainene, care este puțin probabil să reușească, deoarece forțele ruse care împing la vest de Izyum se îndepărtează de liniile de înaintare ale Rusiei, care se sprijină reciproc, care converg aproximativ la vest de Severodonețk.
Forțele ruse au continuat să încercuiască parțial Harkov și să bombardeze infrastructura civilă din regiune pe 27 aprilie.[18]
Sprijinirea efortului nr. 2 – Axa de Sud (Obiectiv: Apărarea Hersonului împotriva contraatacurilor ucrainene)
Forțele ruse au continuat să bombardeze de-a lungul întregii linii de contact de-a lungul axei de sud și să consolideze pozițiile înainte, în pregătirea pentru probabila reluare a operațiunilor ofensive către Mykolayiv și Kryvyi Rih pe 27 aprilie.[19] Purtătorul de cuvânt al Ministerului Ucrainean al Apărării, Oleksandr Motuzyanyk, a declarat că elementele din al 8-lea CAA, al 49-lea CAA, al Corpului 22 de armată al Rusiei, al trupelor de coastă ale Flotei Mării Negre și ale trupelor aeriene își întăresc pozițiile înainte și reînnoiesc muniția pentru operațiuni ulterioare.[20] Statul Major ucrainean a adăugat că forțele ruse efectuează în mod activ recunoașteri aeriene în pregătirea probabilă pentru operațiuni ofensive.[21] Luptele locale au continuat în direcția Mykolayiv, forțele ruse conducând atacuri eșuate către Tavriyske și Nova Zorya, iar forțele ucrainene au recapturat Shyroke, Novopetrivka și Lyubino, la 50 km nord de Herson.[22] Forțele ruse încearcă probabil să reunească forțele pentru a lansa operațiuni ofensive la scară mai mare în zilele următoare pentru a captura întreaga regiune Herson, dar contraatacuri de succes ucrainene probabil întârzie și perturbă operațiunile rusești.
Forțele de ocupație ruse au continuat pregătirile pentru a anunța crearea unei „Republici Populare Herson” (KNR) pe fondul rezistenței ucrainene pe scară largă. Statul Major ucrainean a raportat pe 27 aprilie că forțele ruse imprimă buletine de vot și efectuează un recensământ pentru un „referendum” și împiedică civilii să părăsească teritoriile ocupate. Mai multe surse guvernamentale ucrainene au raportat că forțele ruse iau mai mulți pași pentru a reprima o posibilă rezistență, inclusiv rapoartele Comandamentului Operațional Pivden din 26 aprilie conform cărora forțele ruse numesc colaboratori în funcțiile guvernamentale locale; relatează că forțele Rosgvardia au intensificat măsurile de filtrare în Kiselivka și Stanislav; și raportează că forțele ruse încearcă să identifice locurile de reședință ale personalului de securitate ucrainean.Utilizatorii rețelelor sociale locale au împărtășit în plus imagini cu un protest amplu împotriva creării KNR în Piața Libertății din Kherson pe 27 aprilie. Kremlinul intenționează probabil să creeze alte state proxy după modelul DNR și LNR în Herson și în alte părți pentru a-și consolida controlul asupra teritoriului ucrainean ocupat – atât prin crearea unui guvern de ocupație, cât și prin susținerea în mod fals în cadrul negocierilor că teritoriul este ocupat de state „independente”. , nu forțele militare ruse.
De asemenea, forțele ruse au continuat să se pregătească pentru un posibil atac cu rachetă cu steag fals împotriva teritoriului moldovenesc al Transnistriei, care este ocupat ilegal de forțele ruse. Kremlinul a mobilizat forțele împuternicite transnistrene pe 27 aprilie, în vreme ce mass-media de stat rusă a început să stabilească condiții retorice pentru o posibilă recunoaștere a auto-numitei Republici Moldova Pridnestrovie (PMR) în Transnistria. Presa rusă raportează din ce în ce mai mult că Transnistria ar putea avea nevoie să „protejeze interesele republicii” declarându-și independența, reluând limbajul folosit de Kremlin înainte de recunoașterea DNR și LNR la mijlocul lunii februarie. Comandamentul Operațional Pivden al Ucrainei a susținut direct pe 27 aprilie că forțele ruse se pregătesc să efectueze lovituri cu rachete cu steag fals în Transnistria pentru a acuza Ucraina că atacă republica nerecunoscută. Oficialii și mass-media locale din Transnistria au raportat împușcături neconfirmate și mai multe incidente afirmate cu drone ucrainene care au traversat Transnistria; ISW nu poate confirma în mod independent aceste afirmații. Statul Major ucrainean a raportat că Transnistria a anunțat un „nivel roșu” de amenințare, a sporit pregătirea forțelor sale și a întărit securitatea punctelor de control pe 27 aprilie.
Sprijinirea efortului nr. 3 — Sumy și nord-estul Ucrainei: (Obiectivul Rusiei: Retragerea puterii de luptă în stare bună pentru redistribuire spre estul Ucrainei)
Forțele ruse care atacă la sud-est de la Izyum, la vest de Kreminna și Popasna și la nord de orașul Donețk vor avea probabil câștiguri constante, dar tactice împotriva apărătorilor ucraineni.
Forțele ruse vor încerca probabil să-i înfometeze pe apărătorii rămași ai Uzinei de Oțel Azovstal din Mariupol și nu vor permite civililor prinși să evacueze, dar pot efectua atacuri costisitoare asupra apărătorilor ucraineni rămași pentru a revendica o victorie propagandistică.
Forțele ruse se pregătesc probabil să desfășoare operațiuni ofensive reînnoite pentru a captura întreaga regiune Herson în zilele următoare.
Rusia poate continua atacurile cu steag fals în și în jurul Transnistriei sau s-ar putea muta pentru a genera o criză mai gravă în Transnistria și în Moldova în general.
