Ucraina, care a devenit un stat totalitar privind minoritățile naționale, încearcă să-și impună cu forța politica religioasă românilor din regiunile istorice Transcarpatia, Bucovina de nord și Bugeac. Din nefericire, politica noastră externă subordonată se pare strict intereselor germane în Europa nu ia nicio atitudine față de abuzurile Kievului împotriva limbii române și a școlilor românești din Ucraina. Nederanjate de nimeni pe plan internațional, autoritățile de la Kiev continuă politica de ucrainizare.
Recent, în catedrala Sfânta Sofia din Kiev a fost convocat un Sinod, numit unificator al Ortodoxiei din Ucraina. Kievul vrea să se rupă religios definitiv de Mitropolia Moscovei, care a fost biserica mamă din vremea Rusiei Kieviene. La congres au participat 192 de delegați, reprezentând Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană, Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului și Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei). Primele două structuri nu sunt recunoscute de lumea ortodoxă, chiar dacă recent, Patriarhul Constantinopolului a revocat decizia de afurisenie a liderilor celor două organizații. Din partea structurii ce aparține de Patriarhia Moscovei au participat doar doi mitropoliți. Alesul cu majoritatea absolută de voturi este mitropolitul Epifanie Dumenko de Periaslav și Biserica Albă (Belaia Țerkov), în etate de 39 de ani, născut în Transnistria (raionul Ivanov, regiunea Odesa), dar care a copilărit și s-a format în nordul Bucovinei (raionul Vijnița, și raionul Storojineț (satul Jadova Veche) din fostul județ Storojineț), după cum a anunțat Cuvântul Ortodox. Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a fost cel care, în cadrul evenimentului, a anunțat crearea „bisericii ortodoxe ucrainene autocefale”, și l-a prezentat pe noul primat drept „mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine”. Mai mult, Poroșenko a afirmat că această zi este una a „independenței finale față de Rusia”. „Este o biserică ce nu se va mai ruga pentru armata rusă și pentru cei care ucid ucrainieni”, a spus Poroșenko.
Noua biserică inventată de Piotr Poroșenko va impune comunității românești oficierea slujbelor religioase în noua biserică ucraineană autocefală folosirea limbii ucrainene în locul limbii române. Nu de mult, Filaret Denisenko, liderul auto-proclamatei Biserici Ortodoxe a Ucrainei, a spus că după „unificare”, toate slujbele se vor ține în limba ucraineană. Cea mai grea situație este în regiunea Cernăuți unde este cea mai puternică comunitate românească. Aici sunt 440 de parohii ortodoxe, dintre care 126 sunt parohii ortodoxe românești. În areal mai sunt și șapte mânăstiri românești. Bisericile românești, aflate sub autoritatea Mitropoliei Kievului – de sub Patriarhia Moscovei -, au săvârșit până acum slujbele în limba română.
Partea bună a lucrurilor este faptul că românii din parohiile ortodoxe se pot reîntoarce la sânul bisericii mamă reprezentată de Patriarhia Română, de care au aparținut până la ocupația sovietică. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodată desființarea Mitropoliei Bucovinei, cu sediul la Cernăuți, fapt consemnat în Comunicatul Cancelariei Sfântului Sinod al BOR din 9 aprilie 1992. Situația românilor din Bugeac este și mai gravă deoarece ucrainenii nu recunosc aici limba română și minoritatea românească, ci doar cea moldovenească. ”Un rol important în zonă îl poate avea Mitropolia Basarabiei care ține de București. Episcopia Basarabiei de Sud (fostă a Cetății Albe – Ismail), cu reședința actuală în municipiul Cahul, are drept de jurisdicție în partea basarabeană a euroregiunii româno-moldo-ucraineană Dunărea de Jos, iar Episcopia de Bălți (fostă a Hotinului), cu reședința în municipiul Bălți, are drept de jurisdicție în nordul istoric al Basarabiei, peste comunitățile care solicită benevol revenirea la sânul Mitropoliei Basarabiei, respectiv, al Patriarhiei Române”, conform jurnalistului Vlad Cubreacov. Pentru ca românii persecutați din Ucraina să se reîntoarcă la sânul Bisericii Ortodoxe Române este nevoie de o implicare concertată a guvernului, care din păcate e ocupat doar de amnistie și a președintelui, care vibrează catolic. Până la urmă tot pe umerii patriarhului Daniel rămâne greul unificării religioase a românilor de dincolo de granițe.
Ionuț Țene
