Doina Cornea a murit în locuința ei din Cluj-Napoca, în noaptea de joi spre vineri, la vârsta de 89 de ani.
Va fi înmormântată pe 7 mai la orele 15:00
Fosta disidentă a regimului comunist era bolnavă de mai mult timp.
Mama a murit azi noapte acasă, la Cluj-Napoca. Era bolnavă de mai multă vreme
a declarat Leontin Juhaszfiul Doinei Cornea pentru Mediafax.
Doina Cornea s-a născut la data de 30 mai 1929 în Brașov. Ea a fost publicist, traducător, profesor, absolvind Facultatea de Filologie a Universității ”Babeș-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca, unde a și predat.
Nemulțumită de regimul comunist, la începutul anilor ’80, Doina Cornea a început să trimită scrisori de protest, peste 30 la număr, la Radio Europa Liberă și ziarelor din Vest, în care care denunța “sistematizarea” satelor românești, dărâmarea bisericilor și politica dusă de Ceaușescu. Acest fapt a atras mânia dictatorului. Securitatea i-a pus pază la casă, iar securiștii au chemat-o la interogatoriu în celebrele beciuri în care au și bătut-o.
În 1980, a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), “Încercarea labirintului”, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe. În perioada 1982 – 1989, Doina Cornea a difuzat 31 de texte și proteste prin radio “Europa Liberă”. În 1983, ea a fost concediată de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii și bătăi.
În noiembrie 1987, în timpul revoltei de la Brașov, a răspândit peste 150 de de manifeste de solidaritate, împreună cu fiul ei, Leontin, gest care s-a soldat cu închiderea ei în închisoare timp de două luni, demers urmat de arestul la domiciliu.
În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Romadin ilegalitate.
A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe.
După victoria Revoluției, de la București, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), organism din care a demisionat, însă, după numai o lună, în ianuarie 1990, nefiind de acord cu transformarea acestuia în partid politic.
În același an, 1990, a fondat Forumul Democrat Antitotalitar din România, cu scopul de a uni opoziția democrată, abia născută. A fost membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social (GDS) și a Alianței Civice.
A intrat în PNȚCD, partid în care a activat până la sfârșit.
A publicat la începutul anilor ’90 volumul „Puterea fragilității”, reeditat în anul 2006 de Editura Humanitas, în care apar scrisorile sale deschise adresate lui Nicolae Ceaușescu, dar și scrisoarea adresată muncitorilor din Brașov, după revolta de la „Tractorul” din 1987. De asemenea, a tradus din franceză mai multe cărți de Mircea Eliade și Vladimir Ghika.
Activitatea sa anticomunistă a fost recunoscută și onorată, Doina Cornea primind în anul 2009 Legiunea de Onoare a Franței în grad de Ofițer și cea mai înaltă disticție a României, Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce, în anul 2000.
