Ucraina nu a fost niciodata prietena Romaniei , inca din perioada interbelica ucrainenii faceau probleme mari Regatului Roman , proaspat intregit in urma Primului Razboi Mondial.
Nesupunerea civica a fost una din armele ucrainenilor din acea perioada , nationalistii ucraineni indemnau populatia ucraineana din Bucovina sa nu mai plateasca taxele si sa lupte cu orice metode contra statului roman ,,cotropitor” .
Imperialismul insa vine din legendele ucrainene care ar arata o Ucraina mult mai mare decat este acum , iar Bucovina le-ar ,,apartine” pe drept , chiar toata, nu doar cea de nord.
Dupa caderea Imperiului Rus , Ucraina obtine independenta si se gandete sa-si mareasca granitele cu Basarabia .Sfatul Tarii de atunci a simtit pericolul nu doar din partea bolsevicilor , dar si din partea Ucraineni si a cerut o cat mai rapida intrare a armatei romane in provincie , care mai tarziu la 27 martie se va uni oficial cu Regatul Roman.
Cu toata istoria nefasta a Ucrainei de o parte si a Romaniei de alta , dupa al Doilea Razboi Mondial , nationalistii ucraineni nu se resemneaza si se implica in conflictul transnistrian din 1992 de partea separatistilor , cu gandul ca mai tarziu Ucraina sa anexeze zona separatista.
Unul dintre fondatorii UNA-UNSO , Dmitri Korcinski ,spunea pentru beltsymd.ru in ce circumstante au ajuns sa se implice in conflictul din Transnistria :
„Noi întotdeauna am considerat că Transnistria este teritoriul Ucrainei. Problema unirii Republicii Moldova cu România era la ordinea zilei. În România, minoritatea ucraineană a fost mereu supusă discriminării și, din această cauză, noi am intervenit în apărarea guvernului (autoproclamatei – n.red.) republici moldovenești nistrene, În 1992, Uniunea Ucrainenilor din Transnistria a solicitat ajutorul nostru militar, iar noi am trimis acolo detașamentele noastre de voluntari”.
Dumnezeu nu bate cu parul. Sustinatorii separatismului au ajuns victime al aceluiasi separatism sustinnut de Rusia , doar ca de data asta in Donbas si Crimeea.
Transnistria Pamant Romanesc.
În urma unui simulacru de referendum, organizat la 12 octombrie 1924, la propunerea lui Lenin, care vroia să treacă în ochii lumii ca un mare democrat, acest teritoriu este rupt din Basarabia prin fraudă şi minciună electorală, deoarece rezultatele referendumului nu au exprimat voinţa românilor, ci doar a ruşilor şi ucrainienilor care, la acea dată reprezentau împreună circa 53 % din populaţie, faţă de circa 40 % români, 2 % bulgari, 0,8 % găgăuzi şi circa 4 % alte etnii. Se ştie că Basarabia, adică teritoriul dintre Bug şi Prut, nu a fost niciodată sub stăpânire rusească (sau ucrainiană), până în 1812 când, în urma Păcii de la Bucureşti, care a încheiat războiul ruso-turc (1806-1812), a fost cedat de Turcia (care, legal, nu avea acest drept, conform înţelegerilor anterioare cu domnii moldoveni) Rusiei ţariste, în urma unui act de trădare al delegatului Turciei la acel tratat de pace (care a fost pedepsit de Turcia, dar faptul era împlinit). Nerecunoscând actul unirii cu România din 1918, Uniunea Sovietică, înfiinţează la stânga Nistrului, prin ruperea din teritoriul Basarabiei, Republica Socialistă Autonomă Moldovenească, cu capitala la Balta (octombrie 1924) şi apoi la Tiraspol (1929). După destrămarea URSS şi proclamarea Republicii Moldova ca stat independent, la 27 august 1991, raioanele din stânga Nistrului, cu amestecul diplomatic şi militar al Rusiei (Armata a 14-a????) şi-au proclamat independenţa faţă de Chişinău, având loc ciocniri sângeroase între detaşamentele înarmate transnistrene şi unităţi de poliţie şi voluntari moldoveni, în perioada martie-octombrie 1927, înregistrându-se circa 1500 de morţi, cei mai mulţi din rândul moldovenilor voluntari care, spre deosebire de armata transnistreană bine pregătită şi înzestrată, nu aveau o pregătire militară şi nici o dotare corespunzătoare. Învingătoare, Transnistria a ieşit de facto de sub autoritatea Republicii Moldova, organizându-se ca stat independent cu numele de Republica Moldovenească Nistreană (octombrie 1993).
